vineri, noiembrie 30, 2007

Big Dig

Big Dig este porecla celui mai scump proiect de infrastructura rutiera din Statele Unite. Este un santier ce a durat 10 ani, in inima Bostonului. Problema era traficul congestionat (va suna familiar?). Solutia a fost inlocuirea unei autostrazi suspendate de 6 benzi cu un tunel de 8-10 benzi. Pe spatiul ramas la suprafata s-au construit nenumarate parcuri, piatete si "moderate development".
Gasiti povestea lui Big Dig pe site-ul orasului Boston si pe site-ul dedicat. Despre problemele (multe) pe care le-au avut in timpul constructiei puteti citi mai mult pe Wikipedia.

Si mergand astazi pe Stefan cel Mare ma intrebam daca nu se poate face, pe modelul support group-urilor pe care americanii le folosesc pentru orice, un loc pe internet unde oamenii din Boston, care-au trecut prin multe cu traficul in 10 ani de santier, sa-i consilieze pe bucurestenii deznadajduiti din motive de santiere si trafic. GAndindu-ma mai bine, mi-am raspuns singura: nu se poate. Pentru ca la noi nu exista un frumos scop final spre care sa privim cu speranta, strangand din dinti azi. Pentru ca la noi nu exista un plan, lucrarile 'lovindu-ne' pe neasteptate si parand (?) ca vor tine pentru totdeauna. Pentru ca la noi nimeni nu se sinchiseste sa ne explice care este mult fluturatul (pentru urechile "prosti, dar multi"-lor) "masterplan Jica" (pe care, btw, l-am vazut si nu-l pot invinui pentru haosul de la ora asta).
Videanu s-a mutat cu gratie (mai demult, e-adevarat) in categoria oamenilor carora le-as stalci mutra din oficiu, inainte de "Buna ziua".

joi, noiembrie 29, 2007

Artsy, Fancy, Cool


Pentru ca pe nimeni nu intereseaza abilitatile mele saptamana asta, mi-am dat singura ceva de facut: am inventat ceva ce era deja inventat, si anume un atelier cu idei de cadouri. Imi propun sa-l actualizez zilnic: voi cauta accesorii personale sau accesorii pentru casa, obiecte frumoase, ciudate, speciale, facute de designeri cool. Fiecare obiect are si-un pret si cel putin o adresa de magazin unde poate fi achizitonat. Fara frontiere!

Crochet Jardim (cactusul nepretentios) este un proiect brazilian ce a patruns in Europa printr-un magazin olandez de cadouri si Kitty (pisica putin mutanta) este una dintre zecile de creaturi ciudate ale artistei britanice Donna Willson.
Le gasiti printre alte CADOURIpentruTINE, pentru ea, pentru el, pentru casa, pentru copii.
Enjoy!

sociologia bratara de aur

Multi nepriceputi se substituie unor sociologi buni. Ca de exemplu, ieri am vazut o stire la TV din care aflam ca 25% din locurile de munca din constructii (si 19% din industria textila) sunt vacante de multa vreme. Concluzia, rapida si jurnalistica a unor domni si doamne pe care scria "sociolog" era ca nimeni nu se inghesuie pentru ca tot restul fortei de munca ar fi in strainatate. Ei bine, am o surpriza: surse absolut credibile din industria constructiilor spun ca in momentul de fata circa 40% din forta de munca din constructii lucreaza la negru. Deci, munca tot se face (prost, cu nervi, intarzieri, rabat de la calitate) de catre 60% oameni angajati cu contract plus restul necalificati si neseriosi ce lucreaza la negru (nu imi inchipui ca cei 60% ar fi vreo lumina). Cele 25% posturi vacante anuntate ar putea, imi inchipui, acoperi munca a 40% negrisori. Dar nu se grabeste nimeni sa plateasca taxe la stat daca merge si asa.
In concluzie, ca in Tween Peaks, lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par. Iar cei chemati sa interpreteze diverse statistici si sondaje pe teme mai mult sau mai putin sociale la TV sunt super superficiali.

miercuri, noiembrie 28, 2007

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Vlad Eftenie este un fotograf foarte activ pe site-uri de specialitate. L-am urmarit pe BadOrGood si Seria de Vineri. Iar portofolii consistente gasiti la ALTPhotos si IRISF64.

Stirea este urmatoarea - primita via OAR.

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Institutul Cultural Român organizează un amplu itinerariu fotografic, Seeing Otherness through Romanian Lenses, ce-şi propune să aducă în faţa străinătăţii viaţa urbană românească într-un mod inedit.

In mod traditional, expoziţiile ce doresc sa aducă in lumină spiritul românesc sunt concentrate exclusiv pe imagini din România, puţine expuneri provocând audienta la comparaţii. De aceea, aducem acum în lumină nu o Românie singulară, exotică uneori, ci o Românie care "stă în rând" cu Europa, care e aproape de viata urbană europeană, care prezintă diferenţe culturale dar poate fi înteleasă de o privire straină. Accentul stă pe cultura urbană, putin reprezentată în expunerile româneşti din străinătate.

Prin imagini (care prezintă tablouri urbane din Veneţia si Bucureşti) şi text combinate ale fotografului arhitect Vlad Eftenie invităm audienţa să vadă propriul univers prin ochii noştri. O împrietenire indirectă prin scurte povesti vizuale, prin simetrii si contraste, o succesiune gândită cu scopul de a evita stereotipurile culturale si sociale. Astfel, tablouri tematice ca "Secvente urbane", "Linistea oraşului", "Poveştile apelor", "Visând in oraş" conduc privitorul într-o incursiune paralelă în universul celor două oraşe.

Expoziţia de fotografie semnată de Vlad Eftenie cuprinde 35 de lucrări în format 50x70 cm şi va fi prezentată în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie la Padova - Centrul Civic Forcellini.

Coordonator proiect - Annemarie Strihan, direcţia arte vizuale a ICR

marți, noiembrie 27, 2007

sex, drugs & rock n'roll

Pe site-ul asociatiei Salvati Copiii, in sectiunea dedicata violentei impotriva copiilor, se gasesc informatii despre disciplina pozitiva si "rapoarte, studii, cursuri, broşuri menite nu doar să demonstreze de ce „morcovul” este mai eficient decât „băţul”, ci să vă ofere soluţii concrete pentru situaţii concrete, inclusiv pentru cele de criză, inclusiv pentru copilul care deja a fost abuzat şi traumatizat."

Ieri am aflat despre niste oameni - fosti colegi de liceu - ca-si bat copilul. Pentru ca ala micu' (face trei ani in iarna asta) este complet de nestapanit, nu se mai inteleg cu el de nici un fel si atunci 'bat la el ca la fasole'. Groaznic. (din cate stiu - tinem legatura cam 'la a treia mana' - ei sunt si acum, mari, niste oameni fara probleme de genul alcool, saracie, etc).

Copilul e mic, nu va fugi de-acasa (cel putin nu prea curand) si nici nu se va baga nimeni "in familia lor". Nici eu. Pot face ceva?

Am cautat pe google.ro 'violenta in familie' si, in prima pagina de rezultate, am gasit, in ordine:
- Politia romana, care explica de ce nu e bine sa-ti bati copiii si da urmatoarele date utile:
Adăposturi
Titan - Tel. 983
Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea - Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81
Fundaţia Sensiblu, Tel. 405.60.01., 405.60.02

Organizaţii Neguvernamentale cu care Poliţia colaborează în domeniu:
* Centrul de Resurse Juridice - Bucureşti
* Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară - Iaşi
* Asociaţia Scop - Timişoara
* Artemis - Cluj-Napoca
* Betania - Bacău
* Fundaţia Comunitară - Constanţa
* Parteneri pentru Egalitate - Bucureşti
* Salvaţi Copii - Bucureşti

- doua site-uri cu referate "la cheie"
- 4 articole in reviste de femei (ma rog, lifestyle) care nu dau numar de telefon sau adresa la care sa fugi de acasa
- un link la legea cu pricina (217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie) pe site-ul prodemocratia
- iar un site de referate
- in sfarsit, un proiect ong, care se cheama "SENS - Program de orientare socio-profesionala a tinerelor, realizat de AIDRom si PARTENERI pentru SCHIMBARE"

Pe google.com, cautand "domestic violence", prima pagina este plina de "Read violence articles & research. Find organizations & experts". Mai usor.

Si revin: putem face ceva in acest caz concret? - pentru ca, pana la urma, lumea e plina de cazuri concrete...

vineri, noiembrie 23, 2007

exuberanta colocviala

...Asa este descris stilul autoarei de catre NY Times. Ce placut, usor, lipsit de constrangeri, apropiat. Si energic, pozitiv, reliable. Adica exact ce inteleg eu prin 'american dream'-ul pe care il poate avea oricine.

Pe ea o cheama Elisabeth Gilbert, iar cartea este "Eat, Pray, Love". Nu cred ca este o carte pe care am s-o citesc (nu stiu de ce, probabil ma enerveaza oamenii prea fericiti). Insa am vazut-o pe autoare la televizor si mi-a placut. Si am citit ca se va face film - "a star vehicle for Julia Roberts".
Cartea povesteste un an in care EG a calatorit in Italia (eat...), India (pray) si Indonezia (love), recuperandu-se dupa o perioada urata din viata sa. Si - la televizor - pare ca si-a gasit un echilibru luminos. Spune ca are trei ritualuri zilnice care o pastreaza aproape de ceea ce e cu adevarat important:
1. primul lucru dimineata scrie pe hartie ceea ce 'realy, realy, realy' vrea. Pe termen scurt sau lung. Usor - usor isi defineste obiectivele importante, in acest fel.
2. "refine your mantra". Ea spune ca fiecare, chiar daca nu constientizeaza, isi repeta de n ori lucruri care il determina. Iar daca iti spui ca esti urat sau prost, asa vei ajunge sa fii.
3. seara, scrie in 'jurnalul fericit'. Adica noteaza in fiecare zi un moment din ziua respectiva in care a fost fericita.

Si eu: 1. nu stiu; 2. hm, might work; 3. am incercat mai de mult, dar nu-mi iese. Probabil ca la un moment dat trebuie sa cauti sau sa provoci momentele fericite. Ceea ce nu e rau, in definitiv. Probabil ca vei trai mai bine.

De cand am inceput sa scriu ma gandesc la cuvantul 'sfertodoct' si nu reusesc sa-l transform in substantiv: 'sfertodoctism'? 'sfertodoctie'? E, oricum, pe-acolo ma invart. Da-i cald si bine...

joi, noiembrie 22, 2007

BS Generator

Exista pe net o unealta indispensabila scrisului mult, savant si inutil. Se numeste Economy Bullshit Generator si se gaseste aici. Incercati-l, poate e util vreodata...

miercuri, noiembrie 21, 2007

Politicul in spatiul public. Urban

OAR si FCS21 va invita sa dezbateti despre prezenta politicului in spatiul public. Tema trebuie luata ad literam, banuiesc. Iata invitatia oficiala:

"În parteneriat cu ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA(OAR), FUNDAŢIA CULTURALĂ SECOLUL 21 (FCS 21) organizează pe data de 22 noiembrie 2007, orele 17:30, la sediul OAR (Str. Pictor Arthur Verona nr. 19) un workshop cu tema:

SPAŢIUL URBAN /ARHITECTURAL
POLITICUL ÎN SPAŢIUL PUBLIC


Evenimentul are loc în cadrul proiectului Scena publică, desfăşurat de FCS 21 cu susţinerea Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos prin programul MATRA – KAP.

Unul dintre subiectele dezbătute cu aceasta ocazie va fi Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile; ca studiu de caz, va fi discutat Proiectul de Cod al Construcţiilor iniţiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Participă: arhitecţi, urbanişti, edili ai oraşului Bucureşti, analişti politici, sociologi, scriitori, universitari, reprezentanţi mass – media.

Prezenţa dumneavoastră la acest eveniment ne onorează în mod deosebit.

Parteneri media: România liberă, TVR Cultural, Societatea Română de Radiodifuziune"

Uninominal, dar cu cine votez?

Eu ma duc duminica la referendum. Pentru ca mi se pare ca daca tot ma intreaba, politicos ar fi sa-mi spun parerea. Si pentru ca, de data asta, spre deosebire de alte tipuri de alegeri, alte referendumuri, eu zic ca 1. e mai important pe termen lung, 2. o sa ne distram mai tare la alegeri de acum incolo cu uninominalul, 3. o sa ne distram si intre alegeri, ca-i putem trage de maneca pe ai nostri. Ma rog, intelegeti ca nu 'distractia' e de fapt esenta, ci puterea de a participa.

Eu sunt oarecum lamurita, cititind in comunicatul ProDemocratia despre cele doua sisteme. Mai am o singura problema: din ce spune ProDemocratia inteleg ca, in sistemul asumat de Guvern, la alegeri merg sa votez pe un singur buletin de vot. Din ce spune Base reiese ca proiectul Guvernului inseamna doua stampile, una pe un candidat, una pe o lista a unui partid. Diferenta este foarte importanta, tine de esenta sistemului electoral. Nu am timp sa ma apuc sa citesc integral proiectul. Voi incerca sa aflu cine are dreptate.

Update: Am trimis cateva mesaje, printre prieteni, cu intrebarea de mai sus. Deocamdata am o reactie: site-ul lui Basescu minte atunci cand spune "Alegatorul are de dat doua voturi - un vot pentru o lista propuse de partid si unul acordat unui candidat, la fel ca in sistemul majoritar pur."

marți, noiembrie 20, 2007

Happiness is a Warm Electrode

The most promising new treatment for severe depression isn't a pill. It's a permanent implant that shocks the brain. Is this what joy looks like?

Citeste aici.

re-definitii

Cand era Lucretia mica de tot mi-as fi dorit sa fie transparenta. Pentru ca un copil de clestar este mai usor de gestionat: oricum nu e pericol sa se sparga (toata lumea este excesiv de grijulie), iar avantajul extraordinar este ca poti sa observi, cu ochiul liber, cum functioneaza. Altfel, niciodata nu intelegi daca a mancat suficient, daca ii este foame, daca il doare burtica, daca, daca, daca. Pana face un an si cere singur - in sfarsit, suntem out of the woods...

sâmbătă, noiembrie 17, 2007

Free Rice: Play and help

For each word you get right, we donate 10 grains of rice to the United Nations World Food Program.

FreeRice has two goals:
1. Provide English vocabulary to everyone for free.
2. Help end world hunger by providing rice to hungry people for free.

This is made possible by the sponsors who advertise on this site.

Whether you are CEO of a large corporation or a street child in a poor country, improving your vocabulary can improve your life. It is a great investment in yourself.

Perhaps even greater is the investment your donated rice makes in hungry human beings, enabling them to function and be productive. Somewhere in the world, a person is eating rice that you helped provide. Thank you.

joi, noiembrie 15, 2007

catre - bleah - bcr

Nu vreau cont la BCR. Dar ca sa imi trimita alocatia copilului in banca imi trebuie cont la ei. Ca in alta banca nu se poate, domne'.

Le-am facut o reclamatie. Formularul imi cerea sa dau si numele persoanei care m-a nemultumit. Bleah. Uite;

Am semnat de curand un acord pentru serviciul e-BCR. Am plecat de la banca - dupa o ora!!! - cu token-ul [device-ul de-mi da codurile de confirmare, asa se cheama la ei], o multime de hartii si asigurarea ca in 24 de ore voi putea accesa acest serviciu. Cand am cerut detalii despre accesare, mi s-a spus, textual, sa intru pe site-ul BCR si ca de acolo totul va fi limpede. Am incercat sa utilizez serviciul dupa 6 zile, nu dupa 24 de ore, ca sa aflu - dupa aproape 1 ora petrecuta la telefon cu help-deskul, niste roboti telefonici si o doamna de la servicul de internet banking, ca de fapt nu aveam nici jumatate din informatii. Hartia pe care o primisem de la banca si pe care scria username si password se referea de fapt la alt serviciu - cel de phone banking - pe care eu nici nu il solicitasem, ci il primisem "inclus". La banca, cerusem lamuriri cu privire la "scrisoarea cu PIN" mentionata in contract, dar mi se spusese ca este un formular vechi si ca acum nu mai e necesar sa astept respectiva scrisoare. Fals - s-a dovedit pana la urma ca contractul era corect si functionara pe din-afara.
Nu consider ca functionara respectiva trebuie trasa la raspundere, ci ca banca are o adevarata problema: mi-au vandut un serviciu fara sa fie capabili sa imi dea o foaie A4 cu instructiuni clare.
Sincer, nu ma atrage BCR-ul in sine si nu mi-as fi deschis contul curent daca conventia pe care au incheiat-o cu autoritatile romane nu m-ar fi obligat in acest sens. Destul de trist ca atrag clienti 'cu forta' si nu prin calitatea serviciilor, dar se pare ca merge si asa. Imi pare rau.
Nu cred ca sanctiuni pentru cei implicati in incurcatura ar aduce vreun folos, insa sincer cred ca trebuie sa investeasca in angajatii sai - in cazul de fata in instruire si motivare.

miercuri, noiembrie 14, 2007

Ce mancam

Mie imi place foarte mult sa gatesc. Si gatesc dupa retete din carti frumoase sau dupa ureche - dar variatiuni pe temele cunoscute. Si imi mai place sa si mananc ceea ce gatesc, dar asta-i o alta poveste.

In ultima vreme, datorita unui program iesit din comun, prind televizorul deschis pe la ore neobisnuite. Ieri dupa-amiaza am vazut 'reteta zilei' pe acasatv. Unde o doamna stupida (dar asta nu e important, poate avea un suflet bun) prezenta, ei bine, o reteta. Adica: caleste usturoi in ulei de masline, pune niste carne de vaca, mai sta putin, pune la calit alaturi niste ardei colorati si toarna supa peste carnea de vaca. La urma le amesteca, pune sare si piper si apoi este foarte incantata de ce-a gatit. Pai asta este culmea, gateste ceva simplu si banal fara mare indemanare si mirandu-se de parca facea limbi de privighetoare in aspic. Si probabil mai sunt oameni de se uita la tv si se mira ce talentata, inovatoare, revolutionara este duduia!
Chiar ma gandesc sa povestesc ce gatesc eu - este cea mai creativa activitate din viata mea acum, asa ca, de ce nu?

Si ca sa nu irosesc post-ul degeaba, doar mirandu-ma de ineptia respectiva, va recomand retele bbc. Sunt multe - pe toate gusturile, si mult mai placute decat ni le arata tot bbc-ul in GoodFood (revista care ma enerveaza pentru ca este cu multe fumuri in cap).
In plus, cred ca Jamie Oliver este intotdeauna o sursa onesta pentru retete de mancare sanatoasa. Am aflat ca "Jamie in Italia", publicata si la noi, a aparut si in Italia, direct in top 10 bestsellers. Dragut, nu?

luni, noiembrie 12, 2007

firewalking

mi-am facut temele pentru blogoteque:

Prima data despre firewalking la noi am citit pe un blog respectabil, de om de cariera. A doua oara am vazut la stiri - nu mai stiu care post a prezentat in week-end o stire despre.

Eu am inteles asa: ca niste oameni, in mare parte de afaceri si de succes, s-au dus la un seminar despre autodepasire. Dupa o pregatire care a durat cateva ore, au fost pusi sa mearga desculti printr-o tava cu jaratec. In ideea ca, daca isi pun mintea, pot face ceva ce nu credeau posibil. In mod sigur marea smecherie sta in pregatirea consistenta dinainte, care ii mobilizeaza spre a-si depasi ceea ce ei percep ca fiind propriile limite.

Lectiile pentru traineri te invata sa 'inveselesti' grupul cu tot felul de mascari (in timpul carora oameni seriosi, unii mai veseli din fire, altii mai morocanosi, arunca cu portocale unii in altii sau mai stiu eu ce) sau sa folosesti jocuri diverse pentru a trage tot felul de invataminte. Probabil le-ati experimentat pe pielea voastra pe la team-building-uri sau training-uri de toate felurile. Am vazut traineri - foarte buni - care nu utilizeaza smecherii, dar au discursuri memorabile (Oaie, il mai stii pe americanul cu 'achieving greatness' de la sumuleu?). E adevarat, depinde mult si de cursanti, si de subiect.

Treaba cu mersul pe foc este o experienta puternica. Dar tot un joc de seminar. Poate oare sa te convinga sa gandesti altfel?

Si va intreb daca voi, oameni de succes, v-ati utiliza o zi la seminarul de firewalking, bungee jumping, lion taming? La mine nu e cazul, hm.

barza m/f

O carte scrisa de doi medici* explica ca poate fi determinat sexul copilului: "Cele mai multe dintre teoriile cu baza stiintifica sunt legate de faptul ca spermatozoizii cu cromozomul Y, care determina sexul barbatesc al copilului, au o motilitatea mai mare decat cei cu cromozomul X, care determina sexul femeiesc. Cu toate acestea, cei din urma supravietuiesc o perioada mai lunga, avand astfel posibilitatea sa fecundeze ovulul mai mult timp dupa actul sexual". Si de aici rezulta ca:
- conteaza daca femeia are orgasm inaintea barbatului sau dupa acesta (pentru ca orgasmul usureaza transportul spermei din vagin mai departe, in primul caz anulandu-se diferenta de motilitate intre cele doua tipuri de spermatozoizi, iar in cel de-al doilea caz - cand femeia are orgasm inaintea barbatului - spermatozoizii sunt singuri responsabili de parcurgerea drumului, astfel Y depasindu-i pe X),
- conteaza perioada din ciclu: copii conceputi in prima parte a perioadei fertile a ciclului sunt fete(pentru ca spermatozoizii purtatori de cromozom Y nu supravietuiesc in vagin in asteptarea ovulatiei),
Tot aici, autorii zic ca mai mult sex reprezinta un avantaj daca vreti un baiat (cei mai rapizi spermatozoizi ii pot ajunge pe cei ejaculati anterior), pe de alta parte, insa, numarul mai mare de spermatozoizi favorizeaza nasterea unui baiat si prin urmare barbatul nu ar trebui sa ejaculeze trei zile inainte de conceptie. Concluzia lor este: daca vreti baiat "este preferabil un contact sexual la 8 ore", iar daca vreti fata "incercati ca actul sexual sa aiba loc cu trei zile inaintea ovulatiei, dupa care urmeaza o perioada de abstinenta de 4 zile. Daca nu ati reusit, scadeti o zi din aceste durate, astfel incat sa aveti contact sexual cu doua zile anterior ovulatiei, iar perioada de abstinenta sa fie de trei zile".

O alta teorie se bazeaza pe pH-ul aparatului reproducator feminin. Un mediu acid poate ucide spermatozoizii cu cromozomul Y, acestia fiind mai putin rezistenti decat ceilalti. Se pare ca organismul femeii elibereaza in timpul orgasmului o substanta alcalina, ceea ce ar favoriza conceperea unui baiat. Si cica se pot face si dusuri (locale) cu bicarconat de sodiu, respectiv otet. Bleah.

Mai sunt culese 'din popor' niste intelepciuni care pot influenta intr-un sens sau altul. Si anume, cartea citeaza:

"Daca vrei baiat:
- mananca multa carne rosie
- mananca sarat
- fa dragoste stand in picioare
- stai intinsa putin dupa o partida de sex
- lasa-ti partenerul sa aiba orgasm primul
- dormi in stanga partenerului
- faceti dragoste in timpul noptii
- concepeti in zile impare"

"Daca vrei fata:
- mananca peste si vegetale
- mananca dulciuri
- stai deasupra cand faceti dragoste
- ai orgasm inaintea lui
- faceti dragoste dupa-amiaza
- concepeti in zile pare"

*dr. L. Anghel si dr. M. Negru "Sarcina si nasterea fara secrete", Ed. MedicArt, 2003

joi, noiembrie 08, 2007


Little Book of Leadership Powerpoint


From: PhilDourado, 3 weeks ago


De citit pentru inspiratie. De invatat pe dinafara pentru o viata mai buna...




Powerpoint version of the free ebook The Little Book of Leadership, from www.TheLeadershipHub.com . PDF version also available


SlideShare Link

Stolen Goods, National Treasures

din nou pe blogoteque:

Documentarul BBC "STOLEN GOODS, NATIONAL TREASURES" (2000) vorbeste despre faptul ca "Majoritatea obiectelor expuse în marile muzee ale lumii au fost furate din temple, rechiziţionate de la adevăraţii proprietari în vreme de război, sau cumpărate la preţuri ridicol de mici. Oare ar trebui ele să fie returnate?
Printre obiectele în discuţie se numără frizele aduse de lordul Elgin din Grecia, arta „adunată" de nazişti şi diamantul Koh-I-noor, aflat în colecţia familiei regale britanice."

Documentarul infatiseaza argumentele aduse de ambele parti si duce discutia de la statuile de pe Acropola Atenei, aflate acum la British Museum, pana la "camasa mortii" a tribului Sioux, "retrocedata" de muzeul din Glasgow populatiei Lakota. Al doilea exemplu - minor - este relevant pentru 'rezolvarea etica', dar acum camasa sta intr-un frumos depozit din America, fiindca Lakota nu isi permit un muzeu. Din Glasgow ar fi spus totusi povestea tribului (saracii au fost macelariti de soldatii britanici, ei ducandu-se la razboi fara arme, dar bine protejati de "camasile mortii" ce fusesera vrajite. Rezultatul a fost un macel zdravan si o groapa comuna in care au intrat toti barbatii Sioux).

Cazul artefactelor de pe acropola Atenei este mult mai complicat, miza fiind mult mai mare - ca impact cultural, dar si economic (ca turstii si banii lor se duc unde e mai frumos de vazut).
Ce spun englezii:
- artefactele grecesti sunt in custodia British Museum si nu exista nici un suport juridic pentru retrocedarea lor (grecii ar fi apelat la asta pana acum daca era cazul).
- expuse la BM pot fi privite ca moment de referinta in evolutia artei, incadrate de sculpturi romane sau renascentiste etc.
- aflate in Atena, ele ar fi fost deja distruse din cauza poluarii.
- mai multi oameni le vad la BM decat le-ar vedea in Atena. (un opozant a zis ca daca asta ar fi un argument valid atunci artefactele ar trebui duse in China, acolo sunt si mai multi oameni)

Iata cam ce zic grecii:
- statuile, bazoreliefurile au fost "smulse" prin procedee violente (se grabeau) de pe temple in urma permisiunii acordate de stapanirea otomana arheologilor englezi. Prin urmare, in fata statului grec, englezii nu au nici un drept asupra artefactelor, care sunt patrimoniu national grec. In graba extraordinara, multe dintre obiecte au fost distruse iremediabil, iar o parte ratacite (nu a existat o documentare profesionista a extragerii din sit). Pe scurt, obiectele au fost furate.
- aceste obiecte, in dispunerea originala, spun o poveste. In British Museum ele sunt prezentate alandala si nu au aceeasi forta simbolica si artistica in lipsa contextului. (BM spune, pe de alta parte, ca insasi ideea de muzeu se bazeaza pe decontextualizare)
- in ipoteza intoarcerii lor in Grecia obiectele ar fi expuse intr-un mare muzeu din care se vede si acropola: adica ele servesc drept imagine de detaliu pentru intreg ansamblul (in care se amplaseaza replici, pentru a nu expune la poluare si intemperii pietrele vechi de mii de ani).
- plus argumentul identitatii spirituale a grecilor, subrezita de furtul statuilor.

Britanicii au acceptat inapoierea operelor de arta dobandite de muzee ca urmare a jafurilor facute de nazisti (circa 600 de opere de arta). Nu accepta insa cererile grecilor sau ale nigerienilor (minunate statuete de bronz ce apartineau strabunicului actualului oda al Beninului). Si se cearta si intre ei, legat de unde ar trebui expuse Evnagheliile din Lindisfarne, care acum sunt la Londra la British Library, insa dorite la Durnham Cathedral si pe Holly Island, care au amandoua un loc important in istoria respectivelor carti. Argumentele celor trei parti sunt izbitor de asemanatoare cu cazul Atena - British Museum.

Eu nu pot spune de care parte as fi in aceasta disputa, nefiind nici englezoaica, nici grecoaica. Ceea ce inseamna ca nu pot spune ca una dintre argumentatii o bate pe cealalta la capitolul logica si as putea judeca doar subiectiv.

Intr-un articol ce trateaza aceeasi tema, tot BBC intreaba chestiile fundamentale, spre care va indemn:

How important are historic artefacts to your sense of identity?

What should your government do to reclaim your country's lost treasures?

Or should we stop dwelling on the past and concentrate on sorting out the problems of the present?

marți, noiembrie 06, 2007

chic

http://www.bodieandfou.com/
french chic via bristol

nygirlofmydreams

http://www.nygirlofmydreams.com/

vineri, noiembrie 02, 2007

house L

nice architects. cauta house L

discutii

... despre addiction, despre hobbyuri, despre ticuri, despre tabieturi. despre obsesii au luat-o cei de pe bookblog. despre ce carti ai citit sau nu trebuia sa citesti atunci cand erai mic/a s-a dat leapsa pe blogurile romanesti acu' vreo saptamana. si doar trebuie, cu orice pret, sa fim originali. si de succes. iar oamenii care nu sunt originali si care nu au succes sa moara, nu ne intreseaza. pe noi cei suficienti.
(apropo, daca esti un looser poti sa zici ca de fapt esti into downshifting?)

joi, noiembrie 01, 2007

ciorna

sunt foarte emotionata, trebuie sa scriu pe blogoteca. urmez unor ilustri predecesori si ma voi perpeli putin pe aici, ca sa nu ma vada cineva impiedicandu-ma. daca iese ceva onorabil, voi scrie pe curat - pentru ca ceea ce scriu aici se afla sub zodia nenorocoasa ce cuprinde mai mult de jumatate din ce-am scris eu in viata mea, adica "tot nu citeste nimeni".

prin urmare, indemnul ce-l voi urma este Scrieti. Va place? Ce?.

unu, doi, trei, si:

Scrisul este inca un domeniu in care talentul imi lipseste. Sunt insa ordonata si suficient de perseverenta incat sa pot scrie bine chestii de servici - pentru ca asta
este serviciul meu, dupa 6 ani de desenat in facultate, scriu ceea ce "tot nu citeste nimeni".

In general imi place sa scriu. Dar cu un subiect bine precizat, la obiect, deloc artistic. Structurat, documentat, clar, corect. Si, daca stau bine sa ma gandesc, cel mai mult imi place sa scriu pentru a vorbi. Adica cursuri, discursuri, lectii - prelegeri. Pentru ca atunci procesul devine reiterant, se distileaza, se limpezeste. Atentia mea pentru detalii este satisfacuta. Interesul pentru 'imagine' si 'discurs' il depaseste (pe parcurs, intotdeauna) pe cel pentru continut (de la care, in definitiv, pornesc). Iar la urma am confirmarea - sau infirmarea, deh - impactului pe care textul vorbit il produce.

In alta ordine de idei, cand scriu de mana scriu mare si apasat. Atunci cand ma intereseaza ce scriu. Cand scriu sms-uri scriu incet si prost - nici o paguba.

Si am scris scrisori multe si dragi. Si am mai scris texte impreuna cu alti oameni care-mi plac - foarte greu, dar foarte bine.

Si-mi tot vine sa scriu despre ce citesc. Nu este cazul acum.

pana

Cele ma bune idei - despre nimic important, evident - imi vin in drum spre trolebuz. Cum nu am mai mers de mult cu trolebuzul, mi-au lipsit clipele de inspiratie, in care sfasietoare este dilema: sa ma opresc si sa notez (pentru ca sunt uituca) sau sa imi continui marsul sustinut spre statie, ca il pierd si altul vine greu, plus ca nu am bilet si tre' sa cumpar tocmai de la gara.
Adevarul tragic pe care doresc sa il prezint aici este acela ca am avut nu mai putin de 5 - cinci - idei bune azi, pe care le-am uitat. Se poate sa fie ultimele.