un moment, va rog

Trei minute ca sa vedeti filmul. Si 1 ora in 29 martie, de la 8 seara.
Multumesc.

Bucuresti

Oamenii au inceput sa isi dea seama. Ma bucur, e bine.
http://cakeinmyear.nodomain.ro/pentru-bukale-cu-dragoste/
http://0aie.blogspot.com/2007/09/azi-se-implinesc-548-de-ani-de-la-prima.html
Cautati si trimiteti-mi, ma intereseaza.

Mie nu-mi place orasul Pitesti (cred ca ma repet, dar contextul o cere). In principal pentru ca nu are scara potrivita unui oras, este un sat peste care a fost fortat un centru comunist cu macdonalds. Curtea de Arges si Campulungul imi plac.
Oricum, eram acum multi ani cu treaba la Pitesti si intretineam o conversatie de pamplezir cu doua doamne cu coc. La "cum iti place la noi, la Pitesti?" am raspuns cu toata politetea de care ma simteam in stare la ora aia (muuulta, era cu ani in urma), spunand ca centrul e nou si aerisit, ca e placuta fantana din piata primariei. Iar cucoanele nici nu au clipit si mi-au spus ca Bucurestiul e groaznic, murdar si ca mereu le doare capul cand stau o zi cu treaba.
Da' nu mai veniti, frate, daca va pute. Stati voi linistiti unde va place, ca sa nu mai aveti motiv sa ne ponegriti orasul. Care nu se sinchiseste de voi, incetilor!

What's in a name?

Am trecut saptamana asta cu autobuzul (parca 386?) prin Piata Arsenalului. Si, remarcand lucrul asta, m-am intristat. Din cauza numelui asta frumos suprapus peste nimicul care se afla acolo in realitate. Nu este o piata, ci probabil acolo a fost o piata. Este acum o intersectie anonima, cu blocuri urate, cu magazine urate la parter si cu Mariott, care si el este urat, sa recunoastem. Iar "Arsenalului"... Pe langa faptul ca are o rezonanta pariziana minunata, duce cu gandul la dealul Arsenalului. Un deal este un eveniment fericit intr-un oras (ca si un rau, de altfel). In Bucuresti nu mai este cazul, toata zona asta de care va vorbesc a fost rasa de pe fata pamantului. Acum e o intersectie inconjurata de blocuri sinistre. Porcarie!

Astfel de zone sunt copiii monstruosi ai boierului, cei ce apar (hidrocefali, cu doua capete etc), tanjind un pic de interactiune sociala (prietenie!), pe langa gardurile domeniului. Nu este vina lor, dar animalul din noi se sperie si refuza orice e anormal (hm, statistic frecvent). Din fericire, peste acest reflex atavic reusim sa trecem din ce in ce mai frecvent, ca indivizi si ca societate. Din nefericire, cand vine vorba de gestionarea relatiei noastre cu mediul, majoritatea covarsitoare si-a pierdut / uitat reflexele de aparare fata de dis-armonie. Pentru ca omul actioneaza asupra mediului si apoi mediul actioneaza asupra omului. Iar mediul fizic are o importanta foarte mare in alcatuirea reflexiei personale a mediului inconjurator (parca 90% din informatiile pe care le procesam sunt vizuale, nu?).

Blocurile care zac acum in Uranus si in zona nu merita indurare, ele strica vietile multor oameni care le vad zi de zi. Nu merita "infrumusetari", nu merita interventii minore de ameliorare a spatiului public (care nu exista ca atare, are doar atribute functionale). Le-as darama si as face case mici si placute pentru toti ce locuiesc acolo. O arhitecta desteapta a demonstrat mai demult ca terenul este ocupat cu aproximativ aceeasi eficienta cu blocuri de locuinte de 10 etaje sau cu LOW RISE HIGH DENSITY. Asa ca fizic se poate. Juridic si operational este foarte complicat - nu imposibil. Dar nimeni nu se va ocupa de asta vreodata - during my lifetime. Pentru ca problema care se cere rezolvata in zona tine de identitate si imagine. Lucruri care - pe buna dreptate - se afla la fundul sacului cu probleme ale orasului. In plus, cred ca nu ar trebui facut nimic acolo pana cand zona nu va cadea total, imobiliar vorbind. Pentru ca asta ar insemna ca piata si-a insusit informatia ca zona 'sucks'. In acel moment, blocurile se vor cumpara pe nimic, vor fi daramate si se va construi ceva mai frumos. Asta se va intampla in anul 2200, daca lucrurile merg in ritmul actual. Si nu e nici o picatura de sarcasm aici.

Cu toate astea, eu cred ca te poti imbolnavi daca stai intr-un loc urat. Te poti vindeca doar cu doze serioase de oras frumos, ca la Icoanei si pe Dacia, langa Cismigiu, in Cotroceni, la sosea etc.

meta

Prin blogurile pe care le citesc din cand in cand s-a raspandit revenirea dupa o oarece pauza, cu promisiuni pentru viitor (Oaie, Innoza) sau anunturi de prelungire a pauzei (Oana Dobre, Cakeinmyear, j.e.g.).
In acest frumos buchet ma inscriu si eu, care sunt plecata (de langa blog) cu treaba. [Imi] promiteam, cand am facut blogul, ca va fi plicticos doar pana cand ma apuc sa fac ceva interesant. Acum fac trei sau chiar patru lucruri deodata (businesswise), toate interesante, si nu mai am timp de povestit pe blog. Oricum, va asigur ca imi scriu posturi in minte in continuare, mai ales cand calatoresc prin Bucuresti. Dar asta ma ajuta pe mine, nu blogul.
Vreau sa povestesc ce fac. Si am sa incep de saptamana care vine. A bientot!

poezii

Lucretia face poezii. Aseara a inceput-o pe a doua. Intrucat stie doar putine cuvinte, importante sunt ritmul si masura. Rima nu o preocupa in momentul de fata.

Prima poezie (veche deja de o luna - doua):

mama-mama
tata-tata
[Lucretia]-[Lucretia]

mama-mama
tata-tata
[Lucretia]-[Lucretia]


A doua poezie (de aseara):
lala-mama
lala-tata
lala-[dana]
lala-buni
lala-[vali]
lala-[Lucretia]

later edit:
A mai facut o poezie, cu: pipi-mama, pipi-[Lucretia], pipi-tata etc. Hm.

Understand How Philip Stark Works

Film de la TED Talks.
Plin de sarm, cere atentie incordata pentru a-l urmari, mai ales datorita accentului special...
Philip Stark spune ca prin modul sau de a lucra incearca sa isi justifice existenta. Urmariti-l explicand cum abordeaza un produs - incepe povestea de la supa primordiala si, in ciuda acestui fapt, dureaza doar 17 minute.

Legendary designer Philippe Starck -- with no pretty slides behind him -- spends 17 minutes reaching for the very roots of the question "Why design?" Along the way he drops brilliant insights into the human condition; listen carefully for one perfectly crystallized motto for all of us, genius or not. Yet all this deep thought, he cheerfully admits, is to aid in the design of a better toothbrush. (Recorded March 2007 in Monterey, California.)