luni, decembrie 08, 2008

isteria salvarii

Acum cateva zile a tipat la mine o angajata de la ambulanta pentru ca am sunat la 112 sa spun ca e un homeless cazut in fata blocului. Era un om cazut, l-am intrebat daca se simte rau, a mormait. Nu pot lua acasa la mine straini necajiti, dar am sunat la 112 in ideea ca vine politia comunitara, il duce la un adapost sau la spital, dupa caz. Centralista de la 112 mi-a zis ca e pe-semne un caz social si ca sa-i zic sa mearga la primaria de sector. Asta pe 1 decembrie la ora 8 seara, la fix 1 grad celsius, informatii evidente pe care le-am indicat si centralistei. Dupa ce am incheiat aceasta discutie absurda, purtata totusi in termeni civilizati, am primit un telefon isteric de la o angajata a ambulantei, care mi-a tipat faptul ca din cauza ca chem eu salvarea la toti betivii, ei nu mai pot ajunge la membrii familiei mele cand acestia au probleme. Nu a inteles ca: eu nu am chemat salvarea, omul respectiv se poate sa nu fi fost beat, ei trebuie sa faca tot ce pot pentru a oferi ajutor de urgenta oricarui om din tara asta pentru ca asta e legea.
Sa le dea ceai de tei si sa-i trimita periodic la bai, sa se recupereze nervos eu zic.

joi, decembrie 04, 2008

great speeches

unul dintre lucrurile care imi fac placere intotdeauna sunt discursurile inspirate. am mai adaugat unul pe lista mea - l-am auzit dimineata la Guerilla.
primul pas al unui discurs bun, baza piramidei, este sa te faci inteles de audienta. al doilea, sa transmiti emotia ta. al treilea, sa le creezi propria emotie. mare dar sa reusesti sa ridici oamenii in picioare.
iata: