Baiatul bolnav - continuare

Am povestit in postul trecut cam pana in octombrie 2010. Atunci a fost infectia urinara #2 (cu o klebsiela rea de tot, luata din spital cu ocazia cistografiei) si bronsiolita. Dupa 1 saptamana in spital cu Sergiu am retras-o pe Lucretia de la gradinita si am tinut-o acasa pana la sfarsitul lui februarie, pentru a nu-l mai expune la viroze.

In decembrie am fost impreuna la Vienna. La recomandarea medicilor de acolo, i-am facut copilului o scintigrafie la varsta de 6 luni(RMN cu substanta de contrast radioactiva care permite masurarea functiei renale). A fost nevoie de anestezie, bebelusii trebuie adormiti fiindca nu stau nemiscati. Este infiroator sa-l vezi stingandu-se intr-o clipita. Apoi am stat pe hol cata vreme doctorii l-au manevrat si m-au chemat dupa 20min, cand isi revenise pentru o clipa, apoi a tot fost in and out pentru vreo doua ore. Si-a revenit bine in cele din urma, medicii au fost blanzi cu noi si au facut analiza bine.

La ecografiile lunare rinichiul incepea sa arate mai bine, pana in ianuarie cand chiar se diminuase dilatarea bazinetului, fusese trecut la Hidronefroza de gradul II si ni s-a recomandat o noua ecografie in 3 luni. Acum am intrerupt si antibioticele. In aprilie a fost rau. Sergiu a luat un rotavirus si a fost foarte bolnav, am fost din nou internati la Grigore Alexandrescu, de data asta la sectia de pediatrie. A fost rau, doctorite incompetente si obraznice. Ecografia din aprilie a aratat o dilatare foarte mare a bazinetului, mai mare decat valoarea de la care scazuse initial. Pana in iulie a fost la fel, din ce in ce mai accentuat, au inceput sa se distinga la eco si deformari ale tesutului renal.

In iunie (la 1 an) am fost din nou la Viena pentru scintigrafie. Am fost din nou internati la Sf. Ana. La noua scintigrafie rezultatul a aratat ca functia renala a rinichiului drept scazuse fata de decembrie iar stangul incepea sa compenseze. Initial au zis sa mai stam, dar dupa ecografia de acasa ne-au chemat din nou in iulie pentru o re-evaluare si am decis operatia.

Acum: decizia este a noastra, a parintilor. Medicii doar recomanda, iti dau pronosticuri, iti prezinta scenarii. In conditiile in care functia renala nu mai putea decat sa se deterioreze, iar tesutul renal deja suferea vizibil din cauza compresiunii, ne-am decis sa-i ascultam si sa operam baiatul.

Noi am ales Viena pentru scintigrafii si apoi pentru operatie pentru ca mi-era teama ca la noi nu sunt pregatiti sa faca fata daca ceva nu merge bine. Si apoi, acolo eram sigura si ca aparatura e suficient de buna, iar doctorii experimentati. A contat pentru mine ca fac in jur de 3-4 exact astfel de operatii pe luna - spre deosebire de chirurgii pe care-i gasisem eu la Grigore Alexandrescu, care fac multe operatii de tot felul, dar doar cateva pe an de acest fel. (Cand am fost eu internata cu Sergiu in octombrie 2010 tocmai fusese operata - nefrectomie - o fetita de 6 luni. Operatia a mers bine, post-operator a fost OK, dar mi s-a rupt inima sa vad in ce conditii stateau dupa operatie. Stresul legat de ce s-ar fi intamplat daca ceva era in neregula sau de o infectie era enorm, m-am simtit mult mai in siguranta la Viena.) De bani mi-a parut rau, dar a fost foarte bine ca am avut suficienti (parintii nostri ne-au ajutat) si am putut face cum am crezut mai bine pentru baiat.

Am stat aproape 3 saptamani la Viena in august 2011. A fost o decizie foarte buna si ii pomenesc mereu pe doctori si pe asistente, care ne-au ajutat foarte mult. Au avut grija cum nu se putea mai bine de baiat. Pentru mine a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea, si acum plang cand imi amintesc unele momente. Pentru baiatul mic a fost si mai greu, dar nu ne va putea povesti vreodata, fiindca nu putea vorbi la vremea aceea si probabil a uitat.

De atunci e bine. A trecut un an fara infectii urinare si cu ecografii periodice care arata ca rinichiul creste si dilatatia a scazut serios. Nu a disparut complet, dar medicii imi spun ca va mai dura cativa ani pana cand se va estompa. Nici nu e important, daca functioneaza corect si nu mai face infectii urinare, totul e perfect.

De aproape un an vorbesc cu Bianca - prietena unei prietene a surorii mele, n-amintalnit-o niciodata - care are un baietel cu probleme serioase la rinichi. Si i-am povestit despre analize, despre doctori, despre operatie. M-a ajutat si pe mine sa-i povestesc, cred ca si pe ea.