firewalking

mi-am facut temele pentru blogoteque:

Prima data despre firewalking la noi am citit pe un blog respectabil, de om de cariera. A doua oara am vazut la stiri - nu mai stiu care post a prezentat in week-end o stire despre.

Eu am inteles asa: ca niste oameni, in mare parte de afaceri si de succes, s-au dus la un seminar despre autodepasire. Dupa o pregatire care a durat cateva ore, au fost pusi sa mearga desculti printr-o tava cu jaratec. In ideea ca, daca isi pun mintea, pot face ceva ce nu credeau posibil. In mod sigur marea smecherie sta in pregatirea consistenta dinainte, care ii mobilizeaza spre a-si depasi ceea ce ei percep ca fiind propriile limite.

Lectiile pentru traineri te invata sa 'inveselesti' grupul cu tot felul de mascari (in timpul carora oameni seriosi, unii mai veseli din fire, altii mai morocanosi, arunca cu portocale unii in altii sau mai stiu eu ce) sau sa folosesti jocuri diverse pentru a trage tot felul de invataminte. Probabil le-ati experimentat pe pielea voastra pe la team-building-uri sau training-uri de toate felurile. Am vazut traineri - foarte buni - care nu utilizeaza smecherii, dar au discursuri memorabile (Oaie, il mai stii pe americanul cu 'achieving greatness' de la sumuleu?). E adevarat, depinde mult si de cursanti, si de subiect.

Treaba cu mersul pe foc este o experienta puternica. Dar tot un joc de seminar. Poate oare sa te convinga sa gandesti altfel?

Si va intreb daca voi, oameni de succes, v-ati utiliza o zi la seminarul de firewalking, bungee jumping, lion taming? La mine nu e cazul, hm.

discutii

... despre addiction, despre hobbyuri, despre ticuri, despre tabieturi. despre obsesii au luat-o cei de pe bookblog. despre ce carti ai citit sau nu trebuia sa citesti atunci cand erai mic/a s-a dat leapsa pe blogurile romanesti acu' vreo saptamana. si doar trebuie, cu orice pret, sa fim originali. si de succes. iar oamenii care nu sunt originali si care nu au succes sa moara, nu ne intreseaza. pe noi cei suficienti.
(apropo, daca esti un looser poti sa zici ca de fapt esti into downshifting?)

ciorna

sunt foarte emotionata, trebuie sa scriu pe blogoteca. urmez unor ilustri predecesori si ma voi perpeli putin pe aici, ca sa nu ma vada cineva impiedicandu-ma. daca iese ceva onorabil, voi scrie pe curat - pentru ca ceea ce scriu aici se afla sub zodia nenorocoasa ce cuprinde mai mult de jumatate din ce-am scris eu in viata mea, adica "tot nu citeste nimeni".

prin urmare, indemnul ce-l voi urma este Scrieti. Va place? Ce?.

unu, doi, trei, si:

Scrisul este inca un domeniu in care talentul imi lipseste. Sunt insa ordonata si suficient de perseverenta incat sa pot scrie bine chestii de servici - pentru ca asta
este serviciul meu, dupa 6 ani de desenat in facultate, scriu ceea ce "tot nu citeste nimeni".

In general imi place sa scriu. Dar cu un subiect bine precizat, la obiect, deloc artistic. Structurat, documentat, clar, corect. Si, daca stau bine sa ma gandesc, cel mai mult imi place sa scriu pentru a vorbi. Adica cursuri, discursuri, lectii - prelegeri. Pentru ca atunci procesul devine reiterant, se distileaza, se limpezeste. Atentia mea pentru detalii este satisfacuta. Interesul pentru 'imagine' si 'discurs' il depaseste (pe parcurs, intotdeauna) pe cel pentru continut (de la care, in definitiv, pornesc). Iar la urma am confirmarea - sau infirmarea, deh - impactului pe care textul vorbit il produce.

In alta ordine de idei, cand scriu de mana scriu mare si apasat. Atunci cand ma intereseaza ce scriu. Cand scriu sms-uri scriu incet si prost - nici o paguba.

Si am scris scrisori multe si dragi. Si am mai scris texte impreuna cu alti oameni care-mi plac - foarte greu, dar foarte bine.

Si-mi tot vine sa scriu despre ce citesc. Nu este cazul acum.

pana

Cele ma bune idei - despre nimic important, evident - imi vin in drum spre trolebuz. Cum nu am mai mers de mult cu trolebuzul, mi-au lipsit clipele de inspiratie, in care sfasietoare este dilema: sa ma opresc si sa notez (pentru ca sunt uituca) sau sa imi continui marsul sustinut spre statie, ca il pierd si altul vine greu, plus ca nu am bilet si tre' sa cumpar tocmai de la gara.
Adevarul tragic pe care doresc sa il prezint aici este acela ca am avut nu mai putin de 5 - cinci - idei bune azi, pe care le-am uitat. Se poate sa fie ultimele.

blogoree

Se facu blog nou, cu echipa draguta si vioaie: Ovidiu, Andreea, Viorel, Oaie, Cristina si io. Prima tema e gata, comentati va rog pe Blogoteca.
Pentru ca ne place sa ne intalnim sa stam de vorba la nesfarsit. Acum mai des si mai non-sincron, ne vom bea cafeaua - colitza, apa plata cu lamaie etc - in Blogoteca.

Diacritice

Funcţionează diacriticele! Nici nu încercasem, dar am văzut pe un alt blog - un prieten de-al unui prieten. Trebuie să mă obişnuiesc din nou să le folosesc. Mi se pare civilizat, dacă tot scriu în limba română, să o utilizez cum trebuie, spre cea mai uşoară citire.

later edit: multe fonturi arată ciudat literele ă, î, ş, ţ, etc. asha ca nu mai scriu pe net cu diacritice...