Miruna scrie

... putin, pentru Good Homes. Un insert intr-un articol mai mare la sectiunea "Imobiliare / cum sa..."

Managerul de proiect te ajuta sa mentii in permanenta controlul asupra rezultatului: esti sigur ca obtii exact ceea ce vrei, in cel mai scurt timp posibil si cu cea mai mica cheltuiala. Pentru a-ti construi propria casa joci chiar tu acest rol, dar – sa recunoastem – nu intotdeauna cu gratie, fara stres sau fara greseli care te costa timp sau bani. Ai nevoie sa apelezi la cineva care cunoaste “culisele”, capcanele, scurtaturile, cineva care sa iti reprezinte interesul. Marele avantaj al unui manager de proiect este ca a mai facut acelasi lucru de cateva ori inainte. Te ajuta sa iei decizii informate pentru ca stie deja la ce sa se astepte si ce sa ceara arhitectului, inginerilor, autoritatilor si constructorului. Estimeaza mai corect decat un novice timpul necesar fiecarei etape si stie unde sa faca economii si cand anumite cheltuieli sunt absolut necesare. Un manager de proiect te poate sustine sau chiar reprezenta in relatia cu arhitectul, constructorii, furnizorii de materiale etc in sensul coordonarii acestora spre a obtine ceea ce vrei, in timpul in care vrei si incadrandu-te in buget .
In practica curenta, arhitectul sau constructorul ajung sa preia rolul de manager de proiect in lipsa unuia desemnat explicit. Ceea ce, de fapt, inseamna ca deja ai pierdut controlul unuia dintre pionii principali, acesta devenind propriul sef… Asa ca, apeleaza la o persoana care sa iti reprezinte interesul in fata celorlalti. Daca vrei sa fii propriul manager de proiect, fa-o cu seriozitate: rezerva-ti un timp considerabil pentru a te informa despre domeniu si despre experienta construirii propriei case.


Miruna este arhitect ca formatie. Lucreaza cu echipa de management a unui mare investitor imobiliar, unde coordoneaza comunicarea cu proiectantii, managerii de proiect si clientii.

meta

Prin blogurile pe care le citesc din cand in cand s-a raspandit revenirea dupa o oarece pauza, cu promisiuni pentru viitor (Oaie, Innoza) sau anunturi de prelungire a pauzei (Oana Dobre, Cakeinmyear, j.e.g.).
In acest frumos buchet ma inscriu si eu, care sunt plecata (de langa blog) cu treaba. [Imi] promiteam, cand am facut blogul, ca va fi plicticos doar pana cand ma apuc sa fac ceva interesant. Acum fac trei sau chiar patru lucruri deodata (businesswise), toate interesante, si nu mai am timp de povestit pe blog. Oricum, va asigur ca imi scriu posturi in minte in continuare, mai ales cand calatoresc prin Bucuresti. Dar asta ma ajuta pe mine, nu blogul.
Vreau sa povestesc ce fac. Si am sa incep de saptamana care vine. A bientot!

Joburi

Am un anume fel de a ma atasa emotional de subiectul la care lucrez. Iar asta devine ori un ajutor extraordinar, catalizatorul perfect, ori o piedica teribila. Sunt subiecte pe care le indragesc, care ma prind si in care "sap" cu placere, in care lucrurile se leaga, oamenii cu care lucrez sunt draguti si inimosi. Dar sunt si subiecte blestemate, de care ajung sa ma apropii cu nervi si de care ma leg cu lanturi ca sa nu fug (pe net...) din cinci in cinci minute. Din fericire, mi-am construit in timp un nivel destul de bun de auto disciplina si duc la bun sfarsit tot ce am inceput. Dar nu cu la fel de mare drag...

Faptul ca, in general, subiectele mele sunt locuri, ma face sa dezvolt anumite antipatii aproape gratuite pentru locuri pe care nu le-am vizitat niciodata (dar despre care stiu j'de mii de lucruri). De exemplu, acum scriu despre Oradea. Si in ciuda pozelor frumoase, informatiilor suficient de interesante pe care le am, niste obraznici fuduli si pricinosi (care cred oare sincer ca Oradea e buricul pamantului?) ma impiedica sa includ Oradea pe lista 'must see' de anul asta. La Sibiu (lucram pentru ei prin 2003, 2004) totul a fost asa de frumos incat ma intorc mereu acolo cu bucurie.

Acum tocmai sunt fugita de la "Oradea" mea. Gata, ma intorc acum si voi lucra - promit - 90 de minute fara pauza.