Miruna scrie

... putin, pentru Good Homes. Un insert intr-un articol mai mare la sectiunea "Imobiliare / cum sa..."

Managerul de proiect te ajuta sa mentii in permanenta controlul asupra rezultatului: esti sigur ca obtii exact ceea ce vrei, in cel mai scurt timp posibil si cu cea mai mica cheltuiala. Pentru a-ti construi propria casa joci chiar tu acest rol, dar – sa recunoastem – nu intotdeauna cu gratie, fara stres sau fara greseli care te costa timp sau bani. Ai nevoie sa apelezi la cineva care cunoaste “culisele”, capcanele, scurtaturile, cineva care sa iti reprezinte interesul. Marele avantaj al unui manager de proiect este ca a mai facut acelasi lucru de cateva ori inainte. Te ajuta sa iei decizii informate pentru ca stie deja la ce sa se astepte si ce sa ceara arhitectului, inginerilor, autoritatilor si constructorului. Estimeaza mai corect decat un novice timpul necesar fiecarei etape si stie unde sa faca economii si cand anumite cheltuieli sunt absolut necesare. Un manager de proiect te poate sustine sau chiar reprezenta in relatia cu arhitectul, constructorii, furnizorii de materiale etc in sensul coordonarii acestora spre a obtine ceea ce vrei, in timpul in care vrei si incadrandu-te in buget .
In practica curenta, arhitectul sau constructorul ajung sa preia rolul de manager de proiect in lipsa unuia desemnat explicit. Ceea ce, de fapt, inseamna ca deja ai pierdut controlul unuia dintre pionii principali, acesta devenind propriul sef… Asa ca, apeleaza la o persoana care sa iti reprezinte interesul in fata celorlalti. Daca vrei sa fii propriul manager de proiect, fa-o cu seriozitate: rezerva-ti un timp considerabil pentru a te informa despre domeniu si despre experienta construirii propriei case.


Miruna este arhitect ca formatie. Lucreaza cu echipa de management a unui mare investitor imobiliar, unde coordoneaza comunicarea cu proiectantii, managerii de proiect si clientii.

Virus - UAUIM

Arhitectura este un craft. Un mestesug. Nu este o arta, nici o stiinta. Sau, mai bine, orice arhitect trebuie sa stapaneasca perfect mestesugul, iar cei [putini] care sunt pe deasupra artisti si/sau oameni de stiinta sunt cei cu adevarat talentati, responsabili cu progresul meseriei si al lumii in general. Arhitectura poate fi practicata ca vocatie sau ca job. Ambele variante sunt perfect onorabile, e doar o chestiune de alegere personala.

Arhitectura ca mestesug - baza pentru toti talentatii si netalentatii - trebuie deprinsa ca atare. Mestesugul 'se fura' de la mari maestrii. Daca nu ai atat noroc, mestesugul se poate invata si intr-o scoala. Ca sa nu isi piarda timpul si renumele, unele scoli de elita nu te vor accepta daca nu esti talentat (si harnic, istet, indemanatic, etc). Altele, mai normale, testeaza doar daca esti harnic, istet, indemanatic etc si te invata cum sa-ti dezvolti abilitatile in sensul cerut de meserie. Scolile te ajuta sa cunosti ce s-a facut pana acum si iti creeaza posibilitatea de a-ti gasi modele. Scolile te invata cum sa muncesti ca arhitect.

Facultatea de arhitectura din Bucuresti este proasta. Procesul de invatamant este aproape fara logica, mai mult de jumatate dintre profesori (si in special cei de la disciplinele de proiect, care conteaza enorm) sunt incoerenti si inculti, fara nici o intelegere a ceea ce presupune a fi profesor. Asteptarile scolii de la un absolvent meritoriu nu sunt cuantificate, nivelul de calificare al acestuia nu este definit. Din ea ies si [viitori] arhitecti buni, dar care sunt asa pentru ca sunt niste persoane exceptionale, inzestrate pentru asta. Ei nu sunt in mod necesar recunoscuti astfel de catre scoala.

Eu nu sunt arhitect de la natura. Dupa 6 ani de scoala de arhitectura, absolvita cu note mari, laude si aprecieri, m-am lamurit ca as fi putut fi un bun arhitect daca as fi avut o educatie potrivita. Nu am sa definesc aici ce inteleg eu prin "arhitect bun", poate altadata.
Cred ca 85% din ce am invatat in facultate sunt invatate pe cont prorpiu si - cele mai multe - de la prietenii si colegii mei, facand lucruri impreuna. Restul de 15 procente se datoreaza in general unor vorbe "scapate" in discutii pe proiecte de catre profesorii mai buni. Profesorii prosti doar m-au enervat - raspundeau "istet" la intrebari legitime si nu erau in stare sa tina prelegeri cu cap si coada.
Ceea ce iti ofera scoala - din greseala, nu programatic - este timp pentru a investiga, a citi, a exersa, a reflecta. Din pacate ofera ghidare doar intr-o foarte mica masura. Iar in ultima vreme vad ca reuseste sa aglomereze birocratic si inutil fiecare moment al studentului - care rasufla usurat si re-cade in rutina din liceu, in care trimite inapoi ca disperatul mingiile servite haotic, din toate partile, de profesori de toate disciplinele.

Speranta exista: Exista in UAUIM profesori buni. Putini. Exista cercetatori pasionati si profesionisti. Putini. Exista cativa arhitecti buni. Exista sansa sa ii intalnesti in cei 6 ani de facultate.

Dar speranta este pe moarte: acesti oamenii buni - arhitecti, cercetatori, profesori - nu au dorinta de a schimba lumea, sistemul, scoala. Asta este.

Am cunoscut ulterior scoala si din interior. Este trista si aroganta. Este in denial. Se va prabusi.

Eu nu recomand nimanui Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti. Mergeti va faceti arhitecti la AA, la Columbia, la Cornell sau la Pratt, la Barcelona sau la Bartlett.

Nice Building! Then What?

Film!
Azi cu Frank Gehry - un arhitect pe care am inceput sa il apreciez abia dupa ce i-am vizitat cladirile. Aici, batranel, povesteste despre evolutia sa ca arhitect ("I don't have my own plane yet"). Deci postul este pentru Adi, Claudia, Lucian, Ovidiu si Patrick (in ordine alfabetica :)).

Frank Gehry wanted to be a scientist when he grew up. But after blowing up a part of his house, at age 14, he decided against it. He's gone on to create some mindblowing buildings, including the Guggenheim at Bilbao and LA's Walt Disney Concert Hall. This wildly entertaining conversation with Richard Saul Wurman (then host of TED) touches on many topics, including the power of failure, the importance of collaboration, and the need for architects to bring personal expression to the table.

Lift

Azi mi-am amintit senzatia pe care am avut-o prima oara cand am coborat din lift la alt etaj decat cel la care locuiam. Totul era la fel, insa strain in acelasi timp, din pricina unor detalii pe care le puteam identifica abia la o a doua privire. Intelegeam din prima spatiul - familiar - si in aceeasi clipa fotografiam micile amanunte diferite (de genul eticheta de pe usa sau presul, butonul de la sonerie). Rezulta o mica spaima, care tinea pana cand fotografia era procesata si concluzia trasa: sunt la alt etaj.

Nu pot sa sufar lifturile. Mai ales pe cel de-acasa, e jegos, sinistru, periculos. Si de-aia incerc sa ignor timpul petrecut in el. Hm, cum ar fi sa-mi amintesc ce-am facut azi cand m-am dat cu liftul?

Exista o casa (poze aici si aici) facuta in jurul unui lift. E foarte frumoasa, facuta de Rem Koolhaas pentru o persoana invalida. Liftul devine o incapere in sine, care se plimba de la un etaj la altul in functie de dorinta de a schimba peisajul.

Lift.
si
Lift.
si
Lift.
si exista si lift mic de bucatarie. Cum sa fi tradus dumbwaiter altfel, desi exista un cuvant dedicat in limba romana (frantuzism, e adevarat)? Dar cumsa traduci lazy susan?

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Vlad Eftenie este un fotograf foarte activ pe site-uri de specialitate. L-am urmarit pe BadOrGood si Seria de Vineri. Iar portofolii consistente gasiti la ALTPhotos si IRISF64.

Stirea este urmatoarea - primita via OAR.

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Institutul Cultural Român organizează un amplu itinerariu fotografic, Seeing Otherness through Romanian Lenses, ce-şi propune să aducă în faţa străinătăţii viaţa urbană românească într-un mod inedit.

In mod traditional, expoziţiile ce doresc sa aducă in lumină spiritul românesc sunt concentrate exclusiv pe imagini din România, puţine expuneri provocând audienta la comparaţii. De aceea, aducem acum în lumină nu o Românie singulară, exotică uneori, ci o Românie care "stă în rând" cu Europa, care e aproape de viata urbană europeană, care prezintă diferenţe culturale dar poate fi înteleasă de o privire straină. Accentul stă pe cultura urbană, putin reprezentată în expunerile româneşti din străinătate.

Prin imagini (care prezintă tablouri urbane din Veneţia si Bucureşti) şi text combinate ale fotografului arhitect Vlad Eftenie invităm audienţa să vadă propriul univers prin ochii noştri. O împrietenire indirectă prin scurte povesti vizuale, prin simetrii si contraste, o succesiune gândită cu scopul de a evita stereotipurile culturale si sociale. Astfel, tablouri tematice ca "Secvente urbane", "Linistea oraşului", "Poveştile apelor", "Visând in oraş" conduc privitorul într-o incursiune paralelă în universul celor două oraşe.

Expoziţia de fotografie semnată de Vlad Eftenie cuprinde 35 de lucrări în format 50x70 cm şi va fi prezentată în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie la Padova - Centrul Civic Forcellini.

Coordonator proiect - Annemarie Strihan, direcţia arte vizuale a ICR

Politicul in spatiul public. Urban

OAR si FCS21 va invita sa dezbateti despre prezenta politicului in spatiul public. Tema trebuie luata ad literam, banuiesc. Iata invitatia oficiala:

"În parteneriat cu ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA(OAR), FUNDAŢIA CULTURALĂ SECOLUL 21 (FCS 21) organizează pe data de 22 noiembrie 2007, orele 17:30, la sediul OAR (Str. Pictor Arthur Verona nr. 19) un workshop cu tema:

SPAŢIUL URBAN /ARHITECTURAL
POLITICUL ÎN SPAŢIUL PUBLIC

Evenimentul are loc în cadrul proiectului Scena publică, desfăşurat de FCS 21 cu susţinerea Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos prin programul MATRA – KAP.

Unul dintre subiectele dezbătute cu aceasta ocazie va fi Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile; ca studiu de caz, va fi discutat Proiectul de Cod al Construcţiilor iniţiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Participă: arhitecţi, urbanişti, edili ai oraşului Bucureşti, analişti politici, sociologi, scriitori, universitari, reprezentanţi mass – media.

Prezenţa dumneavoastră la acest eveniment ne onorează în mod deosebit.

Parteneri media: România liberă, TVR Cultural, Societatea Română de Radiodifuziune"

house L

nice architects. cauta house L

LUT

Primesc newsletter-urile Grupului Arhiterra. Nu au pagina de internet, sau cel puţin eu nu am găsit-o. Astfel, nu ştiu decât că au ceva treabă cu OAR - organizează evenimente împreună şi că există un SRL cu acelaşi nume.

Ultimul workshop, la care au participat o mulţime de oameni, a însemnat, după cum spun ei în raport, găsirea de soluţii ieftine şi prietenoase cu mediul. Soluţii la ce, nu spun exact, dar contextul ne face să bănuim că este vorba despre soluţii constructive.
Şi acum nedumerirea mea: dincolo de faptul că este fun să stai o săptămână or smthing cu oameni cu impresii relativ asemănătoare cu ale tale, să faci ceva muncă fizică şi să te murdăreşti până la ochi de lut, LA CE FOLOSEŞTE? Soluţiile sunt umile - deci nu vor fi adoptate de localnicii din Tibăneşti, Iaşi, care probabil sunt genul de lucrează în Italia. Soluţiile nu sunt durabile - inundaţia sau alunecarea de teren îi va lovi la fel de crunt ca până acum. Este un proiect de cercetare? - care prin urmare nu are scopuri atât de imediate cum am resupus eu mai devreme. Dar ce se caută? Şi de ce?

Sunt curioasă să aflu care este ţelul lor în viaţă.

mocoloco

spicuim:

http://www.noticiasarquitectura.info/especiales/casa_deck.htm

http://danieltodesign.blogspot.com/2007/03/clothes-hangers-and-clothing-spaces.html

http://www.helmidesign.com/home/

e?

louis kahn

http://www.myarchitectfilm.com/

este un film despre louis kahn, facut de fiul sau, the filmmaker. nu l-am vazut, dar l-am pus pe lista.
kahn a fost unul dintre marii inventatori. arhitect.

iar filmul e de cumparat pe amazon.com. poate mi-l face cineva cadou...

locuinta - work in progress

mishu parea schimbat azi. mai slab, ultima oara era mai dodolot. dar la fel. ar fi vrut sa se joace. nu-l baga nimeni in seama. pazea curtea de vrabii.

au rasarit niste lalele din cele plantate de noi acum doi (?) ani. si sunt copacei mai multi. salcii, un visin in fata si inca ceva in spate, nu stiu ce fel. in casa era la fel de deprimant ca intotdeauna, cu luminile chioare si cam murdar. mult loc care nu foloseste nimanui. dar 'da senzatia de spatiu, este aer'. b.s.

eu vreau o casa mica, cu camere nu mai mari decat cele pe care le am acum. dar care sa fie 'terminata', incheiata. copiii sunt ambitiosi si termina cate o camera. noi suntem terminati de mici, asa ca nu cred ca voi apuca fericitul moment in care sa locuiesc intr-o casa terminata. locuintele mele (si nu camera de-am impartit-o cu sora-mea, aia nu se pune) au fost dintotdeauna work in progress. mai mutam mobila de jur imprejur, mai demotam un dulap... acum ca vad casa de la mihailesti si apartamentul in care locuieste mama imi dau seama si de unde mi se trage...

plus ca asta inseamna ca plec mereu, mereu ma mut. chiar si numai cu patul pe peretele celalalt.

da, acum plec iar.