unul dintre lucrurile care imi fac placere intotdeauna sunt discursurile inspirate. am mai adaugat unul pe lista mea - l-am auzit dimineata la Guerilla.
primul pas al unui discurs bun, baza piramidei, este sa te faci inteles de audienta. al doilea, sa transmiti emotia ta. al treilea, sa le creezi propria emotie. mare dar sa reusesti sa ridici oamenii in picioare.
iata:
by placing colored felt-tip pens in the pockets of the dress its appearance changes over time.
within an hour - to one and a half hours the colored ink bleeds into the fabric and creates a one-off design
for each occasion. the owner can then clean the dress and color it in a different way for each time they wear it.
foarte dragut. de aici.
comentatorii spun ca renewable are sens ca eco-friendly, iar rochia nu e chiar green, cu toate cariocile pe care le consuma. invidiosi!
I'm in the postcrossing's Romanian top 10. Still like it a lot after 5 months or so, I probably need something this steady in my life... So it is not about the top, but still, feels nice. It basically is about the pretty pictures i receive, the lovely/ funny backside texts i get, about finding nice postcards to send. Happy postcrossing to me!
(Why I am writing in English it is, and will remain forever, a mystery.)
Lucretia face poezii. Aseara a inceput-o pe a doua. Intrucat stie doar putine cuvinte, importante sunt ritmul si masura. Rima nu o preocupa in momentul de fata.
Prima poezie (veche deja de o luna - doua):
mama-mama
tata-tata
[Lucretia]-[Lucretia]
mama-mama
tata-tata
[Lucretia]-[Lucretia]
A doua poezie (de aseara):
lala-mama
lala-tata
lala-[dana]
lala-buni
lala-[vali]
lala-[Lucretia]
later edit:
A mai facut o poezie, cu: pipi-mama, pipi-[Lucretia], pipi-tata etc. Hm.
Perfect strangers are those that write postcards. The rest are not as perfect.
My first postcrossing postcard arrived today. Yupii. Coming from Seija, in Finland. Written on January 5th. There is what it says:
Hello Miruna
This castle is in the nearest town of me (Hameenlinna). It's almost in the centre of the town at a lake. It's renovated and open for visitors.
I live in countryside and I like to live here. But I work in Hameenlinna at a hospital.
Best wishes,
Seija
Este al doilea - al treilea filmulet TED pe care il vad. Prezentarile sunt foarte bune, oamenii sunt foarte interesanti si lucrurile pe care le spun sunt destepte. Asa ca m-am hotarat sa trec prin toata arhiva TED (stands for Technology, Entertainment, Design) si sa vad, ordonat, un film pe saptamana.
Richard St.John este un om de succes care vorbeste despre ingredientele succesului.
Why do people succeed? Because they're smart? Or lucky? How about: Neither. Richard St. John compacts more than a decade of research into an unmissable 3-minute slideshow on the real secrets of success. (Hint: Passion, persistence, and pushy mothers help.) Inspired by a chance encounter with a high school student who asked him how to become a success, St. John interviewed more than 500 successful people, then distilled what they told him into eight simple principles.
A fost inregistrata azi prima vedere din cele trimise de mine. Sper ca harta vederilor mele sa arate din ce in ce mai bogata.
Iata si mesajul:
Best wishes from Switzerland and a happy 2008 :-)
Isabelle
Buna dimineata.
Am descoperit doi oameni. Care sunt portughezi, calatoresc mult, acum locuiesc in Shanghai, sunt calmi si luminosi (cand scriu pe blog, cel putin), fac poze, au inventat si gestioneaza un proiect gratis si frumos (postcrossing, vezi postul anterior). In mod sigur mai fac si altceva in vietile lor, dar nu stiu ce. Blogul lui se cheama mental strings, iar al ei meia de leite. Adica cafea cu lapte. Asa ceri in Portugal, "jumatate lapte".
Si citind blogul ei mi-am amintit cum as vrea eu sa fiu. Si in ultima vreme, de cate ori imi amintesc, sunt foarte induiosata. Ma rog, sa trecem...
Anul 2008 e rotund, zice Ana. Rotofei si vesel in consecinta. Si asta mai inseamna ca vom ajunge de unde am plecat? Pentru ca sunt cam speriata din fire, acum ma sperii de anul nou. Dar daca ma gandesc ca e rotund poate-mi trece.
Postcrossing este un site - un proiect, o comunitate, cum vreti - foarte placut. Si anume te inscrii si incepi sa trimiti si sa primesti vederi. Postcards. Da, vederi: de la mare, de la munte, etc. Catre si de la oameni pe care, evident, nu-i cunosti decat dupa profilul de circa 100 de cuvinte. Daca vrei sa trimiti - asa incepi - ti se ofera un nume si o adresa, plus un cod. Cand destinatarul inregistreaza codul vederii tale pe site iti este trecuta in catastif in dreptul tau.
Sunt contorizate performante de genul numar de vederi trimise si primite, numar de kilometri pe care le-au strabatut vederile de la si pana la tine. Pana acum am trimis una, mi-am mai luat adrese pentru inca 3. N-am primit nicio vedere inca (urata noua ortografie, btw), dar abia sunt inscrisa de o saptamana. Imi plac mult vederile, am cateva cutii de pantofi pline cu vederi pe care le-am adunat de prin lume si nu m-am indurat sa le arunc. Acum le pun la treaba!
Mi se pare proiectul perfect pentru un copil de 9 ani. Si totusi cei ale caror adrese le-am primit au varste intre 26 si 33 de ani. Oricum, ideea este ca m-am gandit ca Lucretia ar putea fi interesata sa se apuce de postcrossing la un moment dat si o sa-i dau contul meu: va fi copilul cu cele mai multe vederi trimise si primite. Ca un fel de mostenire, in loc de afacerea familiei, bijuteriile familiei etc...
Gasiti postcrossing aici.
Ceva atat de frumos incat merita publicat, republicat si citat mai jos:
Trei baieti dintr-un sat de langa Suceava doresc sa plece in Italia si bat palma cu un tip cu un BMW. Bucurie mare, se imbata, chefuiesc toata noaptea, iar dimineata se imbarca in masina. Au dormit aproape toata excursia.Tipul ii duce prin Iasi, cateva ronduri de oras. Apoi in vama Sculeni, cateva ronduri de parcare. Gata baieti, am trecut granita. Apoi fuga pana in Piatra Neamt, apoi catre cealalta parte a Moldovei. Ii lasa undeva in apropierea Vasluiului, langa o padure. Gata baieti, am ajuns, dupa deal e Roma. Se dau astia jos, bagaje, entuziasm, tot tacamul. Merg prin padure, urca un deal si intalnesc un batran localnic. Unul dintrei ei scoate un ghid de conversatie si incropeste primele accente. Padre, dove e Roma? Papa, Totti, Roma? Tataia probabil ca a simtit el ceva, insa le-a aratat prin semne. Luati-o tot inainte, dupa deal e Roma voastra.
Exista un festival de teatru in care vor fi reprezentate pe scena, intr-o forma (cat mai) dramatica, cate 3 bloguri de fiecare tara participanta. Se numeste BlogTXT si are site-ul aici. Participa 5 tari - Romania printre ele.
Deja au fost selectate 30 de bloguri dintre care teatrul (Bulandra, co-organizator) va alege unul, echipa proiectului BlogTXT unul si unul se alege prin votul poporului. Cele 30 si sistemul de votare se intampla pe forumul proiectului - aici. Dintre cei 30, am avut surpirza sa descopar doi pe care-i citesc si eu si ii am in blogoteca. Ce mica-i lumea...
Ceea ce doresc eu insa acum este sa te invit sa fii popor, sa te inregistrezi si sa votezi cu blogul meu favorit la momentul asta (asta zic asa, de precautie, ca daca n-o sa-mi mai placa dupa aia), blogul domnisoarei cake.
Mda
Azi mi-am amintit senzatia pe care am avut-o prima oara cand am coborat din lift la alt etaj decat cel la care locuiam. Totul era la fel, insa strain in acelasi timp, din pricina unor detalii pe care le puteam identifica abia la o a doua privire. Intelegeam din prima spatiul - familiar - si in aceeasi clipa fotografiam micile amanunte diferite (de genul eticheta de pe usa sau presul, butonul de la sonerie). Rezulta o mica spaima, care tinea pana cand fotografia era procesata si concluzia trasa: sunt la alt etaj.
Nu pot sa sufar lifturile. Mai ales pe cel de-acasa, e jegos, sinistru, periculos. Si de-aia incerc sa ignor timpul petrecut in el. Hm, cum ar fi sa-mi amintesc ce-am facut azi cand m-am dat cu liftul?
Exista o casa (poze aici si aici) facuta in jurul unui lift. E foarte frumoasa, facuta de Rem Koolhaas pentru o persoana invalida. Liftul devine o incapere in sine, care se plimba de la un etaj la altul in functie de dorinta de a schimba peisajul.
Lift.
si
Lift.
si
Lift.
si exista si lift mic de bucatarie. Cum sa fi tradus dumbwaiter altfel, desi exista un cuvant dedicat in limba romana (frantuzism, e adevarat)? Dar cumsa traduci lazy susan?
Pentru ca pe nimeni nu intereseaza abilitatile mele saptamana asta, mi-am dat singura ceva de facut: am inventat ceva ce era deja inventat, si anume un atelier cu idei de cadouri. Imi propun sa-l actualizez zilnic: voi cauta accesorii personale sau accesorii pentru casa, obiecte frumoase, ciudate, speciale, facute de designeri cool. Fiecare obiect are si-un pret si cel putin o adresa de magazin unde poate fi achizitonat. Fara frontiere!
Crochet Jardim (cactusul nepretentios) este un proiect brazilian ce a patruns in Europa printr-un magazin olandez de cadouri si Kitty (pisica putin mutanta) este una dintre zecile de creaturi ciudate ale artistei britanice Donna Willson.
Le gasiti printre alte CADOURIpentruTINE, pentru ea, pentru el, pentru casa, pentru copii.
Enjoy!
Vlad Eftenie este un fotograf foarte activ pe site-uri de specialitate. L-am urmarit pe BadOrGood si Seria de Vineri. Iar portofolii consistente gasiti la ALTPhotos si IRISF64.
Stirea este urmatoarea - primita via OAR.
Venezia e Bucarest : Racconto di due città
Institutul Cultural Român organizează un amplu itinerariu fotografic, Seeing Otherness through Romanian Lenses, ce-şi propune să aducă în faţa străinătăţii viaţa urbană românească într-un mod inedit.
In mod traditional, expoziţiile ce doresc sa aducă in lumină spiritul românesc sunt concentrate exclusiv pe imagini din România, puţine expuneri provocând audienta la comparaţii. De aceea, aducem acum în lumină nu o Românie singulară, exotică uneori, ci o Românie care "stă în rând" cu Europa, care e aproape de viata urbană europeană, care prezintă diferenţe culturale dar poate fi înteleasă de o privire straină. Accentul stă pe cultura urbană, putin reprezentată în expunerile româneşti din străinătate.
Prin imagini (care prezintă tablouri urbane din Veneţia si Bucureşti) şi text combinate ale fotografului arhitect Vlad Eftenie invităm audienţa să vadă propriul univers prin ochii noştri. O împrietenire indirectă prin scurte povesti vizuale, prin simetrii si contraste, o succesiune gândită cu scopul de a evita stereotipurile culturale si sociale. Astfel, tablouri tematice ca "Secvente urbane", "Linistea oraşului", "Poveştile apelor", "Visând in oraş" conduc privitorul într-o incursiune paralelă în universul celor două oraşe.
Expoziţia de fotografie semnată de Vlad Eftenie cuprinde 35 de lucrări în format 50x70 cm şi va fi prezentată în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie la Padova - Centrul Civic Forcellini.
Coordonator proiect - Annemarie Strihan, direcţia arte vizuale a ICR
...Asa este descris stilul autoarei de catre NY Times. Ce placut, usor, lipsit de constrangeri, apropiat. Si energic, pozitiv, reliable. Adica exact ce inteleg eu prin 'american dream'-ul pe care il poate avea oricine.
Pe ea o cheama Elisabeth Gilbert, iar cartea este "Eat, Pray, Love". Nu cred ca este o carte pe care am s-o citesc (nu stiu de ce, probabil ma enerveaza oamenii prea fericiti). Insa am vazut-o pe autoare la televizor si mi-a placut. Si am citit ca se va face film - "a star vehicle for Julia Roberts".
Cartea povesteste un an in care EG a calatorit in Italia (eat...), India (pray) si Indonezia (love), recuperandu-se dupa o perioada urata din viata sa. Si - la televizor - pare ca si-a gasit un echilibru luminos. Spune ca are trei ritualuri zilnice care o pastreaza aproape de ceea ce e cu adevarat important:
1. primul lucru dimineata scrie pe hartie ceea ce 'realy, realy, realy' vrea. Pe termen scurt sau lung. Usor - usor isi defineste obiectivele importante, in acest fel.
2. "refine your mantra". Ea spune ca fiecare, chiar daca nu constientizeaza, isi repeta de n ori lucruri care il determina. Iar daca iti spui ca esti urat sau prost, asa vei ajunge sa fii.
3. seara, scrie in 'jurnalul fericit'. Adica noteaza in fiecare zi un moment din ziua respectiva in care a fost fericita.
Si eu: 1. nu stiu; 2. hm, might work; 3. am incercat mai de mult, dar nu-mi iese. Probabil ca la un moment dat trebuie sa cauti sau sa provoci momentele fericite. Ceea ce nu e rau, in definitiv. Probabil ca vei trai mai bine.
De cand am inceput sa scriu ma gandesc la cuvantul 'sfertodoct' si nu reusesc sa-l transform in substantiv: 'sfertodoctism'? 'sfertodoctie'? E, oricum, pe-acolo ma invart. Da-i cald si bine...
Serios, asta este cel mai interesant site peste care am dat in ultima vreme. Am pus semn, nu se stie cand e nevoie de: Ian's Shoelace Site
