Joburi

Am un anume fel de a ma atasa emotional de subiectul la care lucrez. Iar asta devine ori un ajutor extraordinar, catalizatorul perfect, ori o piedica teribila. Sunt subiecte pe care le indragesc, care ma prind si in care "sap" cu placere, in care lucrurile se leaga, oamenii cu care lucrez sunt draguti si inimosi. Dar sunt si subiecte blestemate, de care ajung sa ma apropii cu nervi si de care ma leg cu lanturi ca sa nu fug (pe net...) din cinci in cinci minute. Din fericire, mi-am construit in timp un nivel destul de bun de auto disciplina si duc la bun sfarsit tot ce am inceput. Dar nu cu la fel de mare drag...

Faptul ca, in general, subiectele mele sunt locuri, ma face sa dezvolt anumite antipatii aproape gratuite pentru locuri pe care nu le-am vizitat niciodata (dar despre care stiu j'de mii de lucruri). De exemplu, acum scriu despre Oradea. Si in ciuda pozelor frumoase, informatiilor suficient de interesante pe care le am, niste obraznici fuduli si pricinosi (care cred oare sincer ca Oradea e buricul pamantului?) ma impiedica sa includ Oradea pe lista 'must see' de anul asta. La Sibiu (lucram pentru ei prin 2003, 2004) totul a fost asa de frumos incat ma intorc mereu acolo cu bucurie.

Acum tocmai sunt fugita de la "Oradea" mea. Gata, ma intorc acum si voi lucra - promit - 90 de minute fara pauza.