isteria salvarii

Acum cateva zile a tipat la mine o angajata de la ambulanta pentru ca am sunat la 112 sa spun ca e un homeless cazut in fata blocului. Era un om cazut, l-am intrebat daca se simte rau, a mormait. Nu pot lua acasa la mine straini necajiti, dar am sunat la 112 in ideea ca vine politia comunitara, il duce la un adapost sau la spital, dupa caz. Centralista de la 112 mi-a zis ca e pe-semne un caz social si ca sa-i zic sa mearga la primaria de sector. Asta pe 1 decembrie la ora 8 seara, la fix 1 grad celsius, informatii evidente pe care le-am indicat si centralistei. Dupa ce am incheiat aceasta discutie absurda, purtata totusi in termeni civilizati, am primit un telefon isteric de la o angajata a ambulantei, care mi-a tipat faptul ca din cauza ca chem eu salvarea la toti betivii, ei nu mai pot ajunge la membrii familiei mele cand acestia au probleme. Nu a inteles ca: eu nu am chemat salvarea, omul respectiv se poate sa nu fi fost beat, ei trebuie sa faca tot ce pot pentru a oferi ajutor de urgenta oricarui om din tara asta pentru ca asta e legea.
Sa le dea ceai de tei si sa-i trimita periodic la bai, sa se recupereze nervos eu zic.

grown-up week

Stiu un om care zice, pentru a descrie o zona plina de cazinouri, restaurante, bowling&snooker si alte distractii asemenea, "adult entertainment area". Deodata vezi roz/rosu si negru, dantele si plase, accesorii cu pene....

Oricum, eu vreau sa zic doua vorbe despre grown-up week si nu despre adult week...

Duminica: ne-am plimbat prin Brasov cu Anca, Adi, iulia, Mihai si Mihaela. Si Linda, catelul.
Luni: am mancat seara cu Cristina si Oaie la Harbour. Totul merge bine.
Marti: am baut limonada cu Kiki la Dada, ne-a plouat nitel dar nu conteaza.
Miercuri: ne-a dus Razvan la teatru la Green Hours si apoi intr-un club in Muzeul de Geologie, unde-am cunoscut-o si pe Oana.
Joi: am mancat la Trattoria cu Mirela si Patrick.
Vineri vreau sa plecam la munte, sa vedem fetita.

Am vorbit despre vacante, despre joburi, despre teatru, despre scenografie, despre ecologie, despre fotbalisti si sotiile lor, despre case, despre poze si concursuri de gatit. Si despre cum e viata cu copii. Si am fost invitati la nunta.

Este foarte bine si frumos sa traiesti in bucuresti in conditiile astea. In viata mea adevarata insa, cea din afara grown-up week, este foarte rau. Fiindca e praf, mizerie, oameni rai si murdari, parc cu chistoace, leagane putine, santiere mai multe decat putem inghiti/respira/auzi.

Saptamana viitoare vreau sa reparam ce am stricat saptamana asta: sa dorm cat imi trebuie, sa repar dulapul de pantofi si sa fac alte chestii casnice imposibile in compania domnisoarei Lucretia. Au revoir.

parc

Copilul meu se joaca in parc in nisip, la locul de joaca pentru copii. La locul de joaca pentru copii vin multi copii, cu parintii / bunicii lor care fumeaza. Vineri, timp de 2 ore, cat am stat la joaca, am rugat cinci (5) astfel de persoane sa-si ia mucurile de pe jos si sa le duca la cos. Toti s-au executat mormaind si cu ochii in pamant.
Cu toate astea, Lucretia se joaca in nisip cu mucuri de tigara, pungi de snakcsuri si caca de caine.
Ce sa fac?
1. Sa ma retrag: Sa plec intr-o tara in care locurile de joaca sunt mai curate si parcurile muuult mai multe. Olanda e asa.
2. Sa ma izolez: Sa ma mut la curte si sa imi fac propriul meu nisipar.
3. Sa fac campanie: politia comunitara, sanepid, ong-uri. Nu mai pot, lipsa de rezultate ma darama complet si mi s-a terminat energia rezervata chestiunilor sociale. Impuscati-ma, nu mai vreau sa ma cert sau sa imping oamenii sa isi faca treaba impotriva vointei lor.

Ce sa fac?

UPDATE
Am intrebat la Politia comunitara ce ma sfatuiesc ei sa fac. S-au uitat la mine ca la farfurii zburatoare. Deci, revin, nu pot face nimic. In momentul in care esti nemultumit de un serviciu, o situatie, etc, ai doua variante: voice sau exit. Se pare ca totul ma indeamna spre exit.

serenity now

Mama trebuia sa fie la dentist, la Lizeanu, azi la ora 10. Fiindca ploua, a luat masina. A plecat la 8.45 de pe Soseaua Pantelimon, cam din dreptul Spitalului Sf. omonim. La 10.20 era la Dimitrov. A sunat la dentist, s-a re-programat peste doua zile si s-a gandit ca daca tot n-are treaba, sa duca masina acasa. A ajuns inapoi la ora 12. Un taximetrist a ras 5 minute cand i-am povestit.

D+P+3E

In spatele blocului meu se construieste un bloc. Acum o luna ii compatimeam pe vecinii de la doua blocuri mai incolo, care avusesera "toata viata" un teren rascolit in fata (pentru care noi, cartierul, aveam sperante de parculet pentru copii), fiindca peste noapte a inceput sa se construiasca un P+9 la 5 metri de ferestrele lor. Na, ca acum avem si noi santierul nostru personalizat. Deocamdata nu au inceput sa sape, doar au taiat salcia (se pozau ulterior pe 'cadavrul' sau) si au facut o cosmelie pentru muncitori. Si au imprejmuit terenul. Fac poze de cateva ori pe saptamana, de la geam. Le voi posta si pe blog. Iar copilul meu are sansa de a invata 'pe viu' care sunt lucrarile importante in constructia unei case.

Desteptul de Ontanu se vrea reales. Dupa ce ne-a impanzit cartierul nostru linistit, de blocuri de 10 etaje, cu alte blocuri. E, de la noi nu mai pupa. Pe cuvant ca o votez si pe madam Boagiu daca e la o adica.

Bucuresti

Oamenii au inceput sa isi dea seama. Ma bucur, e bine.
http://cakeinmyear.nodomain.ro/pentru-bukale-cu-dragoste/
http://0aie.blogspot.com/2007/09/azi-se-implinesc-548-de-ani-de-la-prima.html
Cautati si trimiteti-mi, ma intereseaza.

Mie nu-mi place orasul Pitesti (cred ca ma repet, dar contextul o cere). In principal pentru ca nu are scara potrivita unui oras, este un sat peste care a fost fortat un centru comunist cu macdonalds. Curtea de Arges si Campulungul imi plac.
Oricum, eram acum multi ani cu treaba la Pitesti si intretineam o conversatie de pamplezir cu doua doamne cu coc. La "cum iti place la noi, la Pitesti?" am raspuns cu toata politetea de care ma simteam in stare la ora aia (muuulta, era cu ani in urma), spunand ca centrul e nou si aerisit, ca e placuta fantana din piata primariei. Iar cucoanele nici nu au clipit si mi-au spus ca Bucurestiul e groaznic, murdar si ca mereu le doare capul cand stau o zi cu treaba.
Da' nu mai veniti, frate, daca va pute. Stati voi linistiti unde va place, ca sa nu mai aveti motiv sa ne ponegriti orasul. Care nu se sinchiseste de voi, incetilor!

What's in a name?

Am trecut saptamana asta cu autobuzul (parca 386?) prin Piata Arsenalului. Si, remarcand lucrul asta, m-am intristat. Din cauza numelui asta frumos suprapus peste nimicul care se afla acolo in realitate. Nu este o piata, ci probabil acolo a fost o piata. Este acum o intersectie anonima, cu blocuri urate, cu magazine urate la parter si cu Mariott, care si el este urat, sa recunoastem. Iar "Arsenalului"... Pe langa faptul ca are o rezonanta pariziana minunata, duce cu gandul la dealul Arsenalului. Un deal este un eveniment fericit intr-un oras (ca si un rau, de altfel). In Bucuresti nu mai este cazul, toata zona asta de care va vorbesc a fost rasa de pe fata pamantului. Acum e o intersectie inconjurata de blocuri sinistre. Porcarie!

Astfel de zone sunt copiii monstruosi ai boierului, cei ce apar (hidrocefali, cu doua capete etc), tanjind un pic de interactiune sociala (prietenie!), pe langa gardurile domeniului. Nu este vina lor, dar animalul din noi se sperie si refuza orice e anormal (hm, statistic frecvent). Din fericire, peste acest reflex atavic reusim sa trecem din ce in ce mai frecvent, ca indivizi si ca societate. Din nefericire, cand vine vorba de gestionarea relatiei noastre cu mediul, majoritatea covarsitoare si-a pierdut / uitat reflexele de aparare fata de dis-armonie. Pentru ca omul actioneaza asupra mediului si apoi mediul actioneaza asupra omului. Iar mediul fizic are o importanta foarte mare in alcatuirea reflexiei personale a mediului inconjurator (parca 90% din informatiile pe care le procesam sunt vizuale, nu?).

Blocurile care zac acum in Uranus si in zona nu merita indurare, ele strica vietile multor oameni care le vad zi de zi. Nu merita "infrumusetari", nu merita interventii minore de ameliorare a spatiului public (care nu exista ca atare, are doar atribute functionale). Le-as darama si as face case mici si placute pentru toti ce locuiesc acolo. O arhitecta desteapta a demonstrat mai demult ca terenul este ocupat cu aproximativ aceeasi eficienta cu blocuri de locuinte de 10 etaje sau cu LOW RISE HIGH DENSITY. Asa ca fizic se poate. Juridic si operational este foarte complicat - nu imposibil. Dar nimeni nu se va ocupa de asta vreodata - during my lifetime. Pentru ca problema care se cere rezolvata in zona tine de identitate si imagine. Lucruri care - pe buna dreptate - se afla la fundul sacului cu probleme ale orasului. In plus, cred ca nu ar trebui facut nimic acolo pana cand zona nu va cadea total, imobiliar vorbind. Pentru ca asta ar insemna ca piata si-a insusit informatia ca zona 'sucks'. In acel moment, blocurile se vor cumpara pe nimic, vor fi daramate si se va construi ceva mai frumos. Asta se va intampla in anul 2200, daca lucrurile merg in ritmul actual. Si nu e nici o picatura de sarcasm aici.

Cu toate astea, eu cred ca te poti imbolnavi daca stai intr-un loc urat. Te poti vindeca doar cu doze serioase de oras frumos, ca la Icoanei si pe Dacia, langa Cismigiu, in Cotroceni, la sosea etc.

morti diversi

A murit Heath Ledger. Si a murit si un vecin de-al meu de palier, un om batran care de cativa ani statea numai in casa si probabil in pat.
Pentru aceasta a doua ocazie va deranjez.
Omul a murit luni. Cand am ajuns acasa, pe palier era un steag cu icoana Sf. Pantelimon (oare din cauza cartierului?) pictata pe el si un stativ din acela inalt, ca la biserica, cu lumanari arzand. Cum sotia lui ne mai ajuta cu plata luminii, deci ne cunoastem, m-am dus sa zic si eu doua vorbe. In plus, am telefonat lui Ovidiu sa aduca extintorul din masina acasa, ca nu-mi venea sa le zic oamenilor ca putem sa luam foc cu totii. Despre faptul ca am innoptat cu mortul alaturi nu am avut nici un sentiment, ca mie mi-e frica de filmele de groaza, nu de mortii adevarati si, in plus, morti de tot. Asa. Ieri cand am ajuns acasa lumanarile erau si mai multe si aparuse prima coroana. Pe la 7 seara a inceput distractia. Vocile a 5-6 barbati care au discutat - pana pe la ora 12 noaptea - mai intai incetisor, apoi mai tare si la urma hahait (pe cuvant, se distrau) despre fotbal, masini si home improvements (Bricostore et comp) - lucruri pe care le-am auzit in ciuda eforturilor mele de a nu le auzi. Probabil femeile stateau doar in apartament sau nu vorbeau. Fumau si incepuse sa miroasa si la mine-n casa. Asta e, o data moare omul, nu era sa-i prigonesc pe cei ce-l privegheau (desi mai mult imi pazeau mie usa). Cand a venit Ovidiu acasa mi-a zis ca aveau bancute, comozi. Azi dimineata am trecut pana la lift printre coroane (am numarat vreo 7) si am remarcat ca mesajele (regrete, nelu si boby) erau scrise cu markerul, urat. Problema este ca bona copilei este deranjata de acest peisaj si nu vor iesi afara azi. Maine nici nu se va mai stii ca s-a intamplat ceva.
Concluzia este despre mine. Adica sper sa ma ingroape repede si fara mari ceremonii, nicio coroana cu flori de plastic si regrete scrise cu markerul; si cine vrea sa dea o petrecere dupa aia.

shiny shoes

Mi-ar placea sa am mereu pantofii (cizmele, ghetele, etc) curati, stralucitori, indiferent de vremea noroioasa de afara. Deocamdata nu depun nici un efort in acest sens, pentru ca am gasit urmatoarele trei posibilitati pentru ca acest lucru sa se intample:
1. sa locuiesc intr-un oras most civilised
2. sa imi sterg pantofii la fiecare 5 minute cand merg pe strada si/sau in momentele in care ma sui in troleibuz, ma dau jos din troleibuz, intru intr-un magazin, intru in casa, ies din casa, ajung la birou, etc.
3. sa-mi iau masina si sa parchez intotdeauna la maxim 10m de intrarea inimobilelel in care am treaba

Cum nici una dintre variante nu se va intampla prea curand (nici nu ma mut din Bucuresti si nici nu pot inlocui fumatul cu lustruitul pantofilor, fiindca nu fumez, iar masina nu imi iau) ma veti intalni mergand numai cu pantofii innoroiti sau prafuiti in marea majoritate a timpului. Dar voi regreta asta every second.

Big Dig

Big Dig este porecla celui mai scump proiect de infrastructura rutiera din Statele Unite. Este un santier ce a durat 10 ani, in inima Bostonului. Problema era traficul congestionat (va suna familiar?). Solutia a fost inlocuirea unei autostrazi suspendate de 6 benzi cu un tunel de 8-10 benzi. Pe spatiul ramas la suprafata s-au construit nenumarate parcuri, piatete si "moderate development".
Gasiti povestea lui Big Dig pe site-ul orasului Boston si pe site-ul dedicat. Despre problemele (multe) pe care le-au avut in timpul constructiei puteti citi mai mult pe Wikipedia.

Si mergand astazi pe Stefan cel Mare ma intrebam daca nu se poate face, pe modelul support group-urilor pe care americanii le folosesc pentru orice, un loc pe internet unde oamenii din Boston, care-au trecut prin multe cu traficul in 10 ani de santier, sa-i consilieze pe bucurestenii deznadajduiti din motive de santiere si trafic. GAndindu-ma mai bine, mi-am raspuns singura: nu se poate. Pentru ca la noi nu exista un frumos scop final spre care sa privim cu speranta, strangand din dinti azi. Pentru ca la noi nu exista un plan, lucrarile 'lovindu-ne' pe neasteptate si parand (?) ca vor tine pentru totdeauna. Pentru ca la noi nimeni nu se sinchiseste sa ne explice care este mult fluturatul (pentru urechile "prosti, dar multi"-lor) "masterplan Jica" (pe care, btw, l-am vazut si nu-l pot invinui pentru haosul de la ora asta).
Videanu s-a mutat cu gratie (mai demult, e-adevarat) in categoria oamenilor carora le-as stalci mutra din oficiu, inainte de "Buna ziua".

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Vlad Eftenie este un fotograf foarte activ pe site-uri de specialitate. L-am urmarit pe BadOrGood si Seria de Vineri. Iar portofolii consistente gasiti la ALTPhotos si IRISF64.

Stirea este urmatoarea - primita via OAR.

Venezia e Bucarest : Racconto di due città

Institutul Cultural Român organizează un amplu itinerariu fotografic, Seeing Otherness through Romanian Lenses, ce-şi propune să aducă în faţa străinătăţii viaţa urbană românească într-un mod inedit.

In mod traditional, expoziţiile ce doresc sa aducă in lumină spiritul românesc sunt concentrate exclusiv pe imagini din România, puţine expuneri provocând audienta la comparaţii. De aceea, aducem acum în lumină nu o Românie singulară, exotică uneori, ci o Românie care "stă în rând" cu Europa, care e aproape de viata urbană europeană, care prezintă diferenţe culturale dar poate fi înteleasă de o privire straină. Accentul stă pe cultura urbană, putin reprezentată în expunerile româneşti din străinătate.

Prin imagini (care prezintă tablouri urbane din Veneţia si Bucureşti) şi text combinate ale fotografului arhitect Vlad Eftenie invităm audienţa să vadă propriul univers prin ochii noştri. O împrietenire indirectă prin scurte povesti vizuale, prin simetrii si contraste, o succesiune gândită cu scopul de a evita stereotipurile culturale si sociale. Astfel, tablouri tematice ca "Secvente urbane", "Linistea oraşului", "Poveştile apelor", "Visând in oraş" conduc privitorul într-o incursiune paralelă în universul celor două oraşe.

Expoziţia de fotografie semnată de Vlad Eftenie cuprinde 35 de lucrări în format 50x70 cm şi va fi prezentată în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie la Padova - Centrul Civic Forcellini.

Coordonator proiect - Annemarie Strihan, direcţia arte vizuale a ICR

Politicul in spatiul public. Urban

OAR si FCS21 va invita sa dezbateti despre prezenta politicului in spatiul public. Tema trebuie luata ad literam, banuiesc. Iata invitatia oficiala:

"În parteneriat cu ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA(OAR), FUNDAŢIA CULTURALĂ SECOLUL 21 (FCS 21) organizează pe data de 22 noiembrie 2007, orele 17:30, la sediul OAR (Str. Pictor Arthur Verona nr. 19) un workshop cu tema:

SPAŢIUL URBAN /ARHITECTURAL
POLITICUL ÎN SPAŢIUL PUBLIC

Evenimentul are loc în cadrul proiectului Scena publică, desfăşurat de FCS 21 cu susţinerea Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos prin programul MATRA – KAP.

Unul dintre subiectele dezbătute cu aceasta ocazie va fi Carta de la Leipzig pentru oraşe europene durabile; ca studiu de caz, va fi discutat Proiectul de Cod al Construcţiilor iniţiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Participă: arhitecţi, urbanişti, edili ai oraşului Bucureşti, analişti politici, sociologi, scriitori, universitari, reprezentanţi mass – media.

Prezenţa dumneavoastră la acest eveniment ne onorează în mod deosebit.

Parteneri media: România liberă, TVR Cultural, Societatea Română de Radiodifuziune"

sa ne luam toti caini mari

Ma apuca indignarea cand aud de bacuri fizice. Si ma enervez si mai tare cand e vorba de altceva decat bancuri. Dar acum m-am lamurit care e solutia: o sa-mi iau un caine. Cititi aici.

Case care plang

Proiectul este initiat de studenti ai UAU “Ion Mincu” din Bucuresti. Si cauta voluntari. Acum sa iubiti Bucurestiul!

Vedeti site-ul lor si scrisoarea de mai jos (a lor, putin amestecata de mine...).


Va asteptam SAMBATA, 20 OCTOMBRIE, LA ORA 11:00, IN SALA T2 A UNIVERSITATII DE ARHITECTURA SI URBANISM 'ION MINCU' DIN BUCURESTI. VA AVEA LOC O PREZENTARE A PROIECTULUI 'CASE CARE PLANG' CU ACTIVITATILE PROPUSE PE ANUL VIITOR.

Proiectul 'case care plang' urmareste realizarea unei arhive publice de arhitectura, prin intermediul unei baze de date bine documentate si usor accesibila, in paralel cu organizarea de campanii, evenimente si actiuni culturale, artistice si educative in scopul cresterii interesului pentru patrimoniul arhitectural in randul persoanelor ce nu profeseaza in domeniul arhitecturii.

CINE POATE LUCRA LA ACEST PROIECT?

Avem nevoie de persoane care doresc sa faca ceva pentru arhitectura de maine. Cautam persoane creative, cu spirit de initiativa, capabile sa vorbeasca in public, sa redacteze articole; persoane organizate, care sa gestioneze materialele documentare. Ne intereseaza cunoscatorii de softuri pentru prelucrare foto, de arhitectura, web, grafica si video. Vrem oameni responsabili, care duc la bun sfarsit ceea ce au inceput, studenti sau nu.

DE CE AS LUCRA LA UN ASTFEL DE PROIECT?

Pentru ca este, in prezent, singurul proiect coerent care ridica problema patrimoniului arhitectural autohton la nivel extra profesional. Pornit ca o
initiativa studenteasca, acesta a reusit, in aproximativ un an de zile, sa se faca auzit atat pe plan national cat si international, bucurandu-se de un feedback ce depaseste cu mult asteptarile unui program cultural, cu atat mai mult cu cat el este bazat pe voluntariat.

Va multumim si va asteptam,

echipa CASE CARE PLANG

2 in 1

Am semnat petitia impotriva construirii Catedralei din bani publici, adica si ai mei. Infernal, actul de donatie incheiat intre GUV si BOR zice ca "Catedrala foloseste ajutorarii nevoiasilor". Na, ca se terminasera modalitatile prin care un frumos guvern liberal putea ajuta amaratii. Tariceanu, bietul, e ori prost, ori are sfatuitori absolut idioti. Biserica are increderea populatiei, s-au gandit sa se lipeasca si ei. Le-a crescut sau nu le-a crescut in cele din urma? (Este ca la inaugurarea podului de la Baneasa, in care baietii au sarbatorit un drum nou blocandu-l.) Nu-s de acord cu enormitatea, nu stiu daca petitia foloseste la ceva, dar am facut si eu o firmitura, ceva.

Si in plus, uite, poate va intereseaza sa fiti activi in sprijinul orasului, alaturi de amicii mei din ATU:
Joi, 11 octombrie 2007, la orele 16.00
va avea loc intalnirea lunara a PLATFORMEI
IMPREUNA PENTRU UN ORAS MAI BUN!
luna aceasta intalnirea este gazduita la sediul Asociatiei din Pod

Str. Grigore Mora nr. 39 - langa Televiziune
(se apasa pe butonul „galerie" al interfonului
si se urca pe scara metalica din curte pana la mansarda)
pentru acesta intrunire va propunem sa cautam impreuna raspunsuri pentru intrebari legate de modul de functionare al platformei
-cine este responsabil cu secretariatul?
-cine se ocupa de PR?
-cum se pot lua deciziile in cadrul Platformei?
Asteptam si alte idei in legatura cu subiecte ce pot fi abordate la aceasta intalnire
Va rugam sa confirmati participarea dumneavoastra
Va multumim si va dorim o zi buna, Diana CULESCU

exceptional!!!

aunci cand ies pe strada se intampla lucruri exceptionale. asta daca ies rar. in ultima saptamana fata a fost bolnava (acum tuseste mai incet) si apoi eu am luat de la ea si tot bolesc de cateva zile. dar.
azi am iesit sa ma plimb dupa lapte praf. la intersectie la iancului, am stat la semafor. o ambulanta se tot apropia, nino nino. tramvaiul oprit in statie, asa ca ambulanta trece pe banda a treia. masinile se dau la o parte, cu exceptia unei dacii albe, care, atentie, se opreste, regulamentar, la stop. pietonii (multi, la iancului e mereu inghesuiala) se opresc in dreptul respectivului si ii fac semn sa treaca. el ca nu, e rosu pentru el. intre timp, nino nino, ambulanta in spatele lui. pana la urma, tipul este convins sa inainteze si ambulanta trece pe langa el.
morala: poate omul era prost. sau poate omul era doar surd. in romania, oamenii surzi au voie sa conduca masina (eu cunosc un astfel de om, care are carnet de mult si conduce des, probabil mai bine ca mine). eu nu cred ca este bine.

despre apa potabila

La farmacie se gaseste apa pentru bebelusi. Pentru baut, pentru lapte praf, pentru preparat mancarea. Doctorul zice ca apa de la robinet, fiarta si racita, este suficient de buna.
Uite ce imi scrie o doamna care lucreaza la fabrica de apa de la suceava, la laborator:
"Stii, conform ultimelor legi in ce priveste calitatea apei potabile, concentratia nitratilor poate fi de maxim 50 mg/l, a nitritilor de maxim 0,5 mg/l, iar a sodiului de maxim 200 mg/l. Niste valori care sa le depaseasca pe acestea nu cred ca ar putea fi gasite in apa de la robinet, ci mai degraba in fantani.

Apa de la robinet este monitorizata atat de operatorul de apa, cat si de Autoritatea de Sanatate Publica, si fizico-chimic, si bacteriologic. Se fac foarte multe analize, plecand de la apa captata, apoi pe fluxul tehnologic al statiei de tratare a apei, apoi din rezervoarele de apa ale orasului si in final din reteaua de distributie. Nu ar trebui sa fie cazuri de apa nepotabila. Sigur, bebelusii au mult mai putine kilograme si chiar si concentratii foarte mici dintr-o substanta nociva ii poate afecta.

Prin fierbere, apa doar se dezinfecteaza, se elimina doar bacteriile, nu si compusii chimici. Bine, accidente pot aparea, in sensul ca apa potabila sta mult in conductele astea vechi, mai trec pe langa niste conducte de canalizare care pot fi sparte etc., dar astea sunt doar accidente, nu trebuie sa-ti faci griji prea mari.

In schimb, pot sa-ti sugerez sa fii atenta la mirosul de clor al apei de la robinet: daca e prea puternic, evita sa prepari hrana cu o astfel de apa.

In ce priveste apa imbuteliata, cea plata e buna, caci e dezinfectata cu ultra-violete, nu cu clor, iar apa nu e luata din rauri, care pot fi poluate foate usor, ci din izvor de munte.

Pentru ambele tipuri de apa, duritatea apei poate fi o problema, dar daca fierbi apa sau o tii pur si simplu in vase, calciul se depune pe peretii vasului, chiar daca nu in totalitate.

Cam asta ar fi pe scurt teoria. Practic, poti fi linistita cu apa de la robinet, mai ales ca o fierbi, iar daca mai cumperi din cand in cand si apa plata (dar de la un producator cunoscut de apa imbuteliata), e ok. Sigur, ca parinte trebuie o atentie sporita, dar, oricum, fetita va trebui sa se obisnuiasca in timp cu conditiile de viata din zona in care traieste."

what's in a name

copiii din parc sunt: Maria, Mara, Calin, Radu, Mihnea, David, Carol, Alesia, Marisa (Maria Isabela), Daria, Boris, Ingrid. Plus Lucretia noastra. Se mai aude: Miruna, Luca, Andrei, Matei, Giulia, Maria, Maria, Maria....