grown-up week

Stiu un om care zice, pentru a descrie o zona plina de cazinouri, restaurante, bowling&snooker si alte distractii asemenea, "adult entertainment area". Deodata vezi roz/rosu si negru, dantele si plase, accesorii cu pene....

Oricum, eu vreau sa zic doua vorbe despre grown-up week si nu despre adult week...

Duminica: ne-am plimbat prin Brasov cu Anca, Adi, iulia, Mihai si Mihaela. Si Linda, catelul.
Luni: am mancat seara cu Cristina si Oaie la Harbour. Totul merge bine.
Marti: am baut limonada cu Kiki la Dada, ne-a plouat nitel dar nu conteaza.
Miercuri: ne-a dus Razvan la teatru la Green Hours si apoi intr-un club in Muzeul de Geologie, unde-am cunoscut-o si pe Oana.
Joi: am mancat la Trattoria cu Mirela si Patrick.
Vineri vreau sa plecam la munte, sa vedem fetita.

Am vorbit despre vacante, despre joburi, despre teatru, despre scenografie, despre ecologie, despre fotbalisti si sotiile lor, despre case, despre poze si concursuri de gatit. Si despre cum e viata cu copii. Si am fost invitati la nunta.

Este foarte bine si frumos sa traiesti in bucuresti in conditiile astea. In viata mea adevarata insa, cea din afara grown-up week, este foarte rau. Fiindca e praf, mizerie, oameni rai si murdari, parc cu chistoace, leagane putine, santiere mai multe decat putem inghiti/respira/auzi.

Saptamana viitoare vreau sa reparam ce am stricat saptamana asta: sa dorm cat imi trebuie, sa repar dulapul de pantofi si sa fac alte chestii casnice imposibile in compania domnisoarei Lucretia. Au revoir.

no subject in particular

'de ce' este cea mai grea intrebare, cu cel mai simplu raspuns: 'ca sa'ntrebe prostii'

vineri

vineri am patit ceva: m-am aflat in situatia in care nu am gasit nici un plan la indemana pentru daydreaming. Ma gandeam ce-as face daca mi-as permite o ora, jumatate de zi sau doua zile de "stat degeaba". Si nu mi-am gasit nici un carlig, nimic. Sa ma plimb prin Lisboa sa ma uit la rau si la Botero pe ploaie? Sa stau in pat o zi intreaga citind? Sa merg la muzeu? Sa ma dau cu masina pana la munte (eu doar uitandu-ma pe geam si alegand muzica, bineinteles)? Shopping? Sa merg sa mananc ceva bun intr-un loc frumos? Sa merg la piata sa mananc heringi? Sa ma intalnesc cu prietenii mei? Sa dorm?
Nimic. M-am cam nelinistit. Sfatul pe care l-am primit a fost sa incep prin a dormi, cu promisiunea ca imi voi recapata capacitatea de ma entuziasma odata odihnita.

Azi am fost foarte tentata sa pun mana pe un calendar si pe internet si sa planific alte excursii neverosimile, vacante care nu se vor intampla anul asta. Pesemne ca incepe deja sa-mi treaca, dar maine e luni, the end of all time-out things. Hopa sus, la razboi.

morti diversi

A murit Heath Ledger. Si a murit si un vecin de-al meu de palier, un om batran care de cativa ani statea numai in casa si probabil in pat.
Pentru aceasta a doua ocazie va deranjez.
Omul a murit luni. Cand am ajuns acasa, pe palier era un steag cu icoana Sf. Pantelimon (oare din cauza cartierului?) pictata pe el si un stativ din acela inalt, ca la biserica, cu lumanari arzand. Cum sotia lui ne mai ajuta cu plata luminii, deci ne cunoastem, m-am dus sa zic si eu doua vorbe. In plus, am telefonat lui Ovidiu sa aduca extintorul din masina acasa, ca nu-mi venea sa le zic oamenilor ca putem sa luam foc cu totii. Despre faptul ca am innoptat cu mortul alaturi nu am avut nici un sentiment, ca mie mi-e frica de filmele de groaza, nu de mortii adevarati si, in plus, morti de tot. Asa. Ieri cand am ajuns acasa lumanarile erau si mai multe si aparuse prima coroana. Pe la 7 seara a inceput distractia. Vocile a 5-6 barbati care au discutat - pana pe la ora 12 noaptea - mai intai incetisor, apoi mai tare si la urma hahait (pe cuvant, se distrau) despre fotbal, masini si home improvements (Bricostore et comp) - lucruri pe care le-am auzit in ciuda eforturilor mele de a nu le auzi. Probabil femeile stateau doar in apartament sau nu vorbeau. Fumau si incepuse sa miroasa si la mine-n casa. Asta e, o data moare omul, nu era sa-i prigonesc pe cei ce-l privegheau (desi mai mult imi pazeau mie usa). Cand a venit Ovidiu acasa mi-a zis ca aveau bancute, comozi. Azi dimineata am trecut pana la lift printre coroane (am numarat vreo 7) si am remarcat ca mesajele (regrete, nelu si boby) erau scrise cu markerul, urat. Problema este ca bona copilei este deranjata de acest peisaj si nu vor iesi afara azi. Maine nici nu se va mai stii ca s-a intamplat ceva.
Concluzia este despre mine. Adica sper sa ma ingroape repede si fara mari ceremonii, nicio coroana cu flori de plastic si regrete scrise cu markerul; si cine vrea sa dea o petrecere dupa aia.

Zi de bucurie

Azi ne bucuram. Da?
La multi ani.

Lift

Azi mi-am amintit senzatia pe care am avut-o prima oara cand am coborat din lift la alt etaj decat cel la care locuiam. Totul era la fel, insa strain in acelasi timp, din pricina unor detalii pe care le puteam identifica abia la o a doua privire. Intelegeam din prima spatiul - familiar - si in aceeasi clipa fotografiam micile amanunte diferite (de genul eticheta de pe usa sau presul, butonul de la sonerie). Rezulta o mica spaima, care tinea pana cand fotografia era procesata si concluzia trasa: sunt la alt etaj.

Nu pot sa sufar lifturile. Mai ales pe cel de-acasa, e jegos, sinistru, periculos. Si de-aia incerc sa ignor timpul petrecut in el. Hm, cum ar fi sa-mi amintesc ce-am facut azi cand m-am dat cu liftul?

Exista o casa (poze aici si aici) facuta in jurul unui lift. E foarte frumoasa, facuta de Rem Koolhaas pentru o persoana invalida. Liftul devine o incapere in sine, care se plimba de la un etaj la altul in functie de dorinta de a schimba peisajul.

Lift.
si
Lift.
si
Lift.
si exista si lift mic de bucatarie. Cum sa fi tradus dumbwaiter altfel, desi exista un cuvant dedicat in limba romana (frantuzism, e adevarat)? Dar cumsa traduci lazy susan?

de ce mbrie

Trebuie sa scriu un post nou, fiindca altfel nu se ruleaza toata arhiva pe noiembrie.
Dar nu am nimic de spus chiar acum - si nici de cateva zile-ncoace, se pare.
Dar ma lamuresc si revin.

A, ba da: vedeti pe blogul lui Oaie (la dreapta, in blogoteca) doua filme despre Trunk Monkey. Foarte dragute.

discutii

... despre addiction, despre hobbyuri, despre ticuri, despre tabieturi. despre obsesii au luat-o cei de pe bookblog. despre ce carti ai citit sau nu trebuia sa citesti atunci cand erai mic/a s-a dat leapsa pe blogurile romanesti acu' vreo saptamana. si doar trebuie, cu orice pret, sa fim originali. si de succes. iar oamenii care nu sunt originali si care nu au succes sa moara, nu ne intreseaza. pe noi cei suficienti.
(apropo, daca esti un looser poti sa zici ca de fapt esti into downshifting?)

ciorna

sunt foarte emotionata, trebuie sa scriu pe blogoteca. urmez unor ilustri predecesori si ma voi perpeli putin pe aici, ca sa nu ma vada cineva impiedicandu-ma. daca iese ceva onorabil, voi scrie pe curat - pentru ca ceea ce scriu aici se afla sub zodia nenorocoasa ce cuprinde mai mult de jumatate din ce-am scris eu in viata mea, adica "tot nu citeste nimeni".

prin urmare, indemnul ce-l voi urma este Scrieti. Va place? Ce?.

unu, doi, trei, si:

Scrisul este inca un domeniu in care talentul imi lipseste. Sunt insa ordonata si suficient de perseverenta incat sa pot scrie bine chestii de servici - pentru ca asta
este serviciul meu, dupa 6 ani de desenat in facultate, scriu ceea ce "tot nu citeste nimeni".

In general imi place sa scriu. Dar cu un subiect bine precizat, la obiect, deloc artistic. Structurat, documentat, clar, corect. Si, daca stau bine sa ma gandesc, cel mai mult imi place sa scriu pentru a vorbi. Adica cursuri, discursuri, lectii - prelegeri. Pentru ca atunci procesul devine reiterant, se distileaza, se limpezeste. Atentia mea pentru detalii este satisfacuta. Interesul pentru 'imagine' si 'discurs' il depaseste (pe parcurs, intotdeauna) pe cel pentru continut (de la care, in definitiv, pornesc). Iar la urma am confirmarea - sau infirmarea, deh - impactului pe care textul vorbit il produce.

In alta ordine de idei, cand scriu de mana scriu mare si apasat. Atunci cand ma intereseaza ce scriu. Cand scriu sms-uri scriu incet si prost - nici o paguba.

Si am scris scrisori multe si dragi. Si am mai scris texte impreuna cu alti oameni care-mi plac - foarte greu, dar foarte bine.

Si-mi tot vine sa scriu despre ce citesc. Nu este cazul acum.

pana

Cele ma bune idei - despre nimic important, evident - imi vin in drum spre trolebuz. Cum nu am mai mers de mult cu trolebuzul, mi-au lipsit clipele de inspiratie, in care sfasietoare este dilema: sa ma opresc si sa notez (pentru ca sunt uituca) sau sa imi continui marsul sustinut spre statie, ca il pierd si altul vine greu, plus ca nu am bilet si tre' sa cumpar tocmai de la gara.
Adevarul tragic pe care doresc sa il prezint aici este acela ca am avut nu mai putin de 5 - cinci - idei bune azi, pe care le-am uitat. Se poate sa fie ultimele.

eu nu scriu

azi am fost jos de tot. nu am citit stiri (de ce am inceput cu asta?), nu mi-am terminat treaba de-o aveam, am stat mult si degeaba fiindu-mi greata de tot. o prietena mi-a zis ca probabil sunt nitel deprimata si ca de fapt totul e bine si frumos sau va ajunge la a fi bine si frumos. doar ca nu chiar acum.
nu as mai lucra de loc, mi-e bleah la fiecare rand de-l scriu si ma auto-alimentez cu auto-suturi. probabil ca solutia ar fi sa ma ridic de jos, sa ma scutur si sa scriu porcaria, ca sa-mi iau banii si gata. scarbos.
m-as angaja la paine, sa vand corabioare, batoane cu lapte, briose cu lamaie, briose cu ciocolata, calzone, pateuri cu branza. si paine de multe feluri, feliata sau nu, de-o zi sau care expira intr-o saptamana. si biscuiti cu ovaz, covrigei si napolitane. si sucuri, iaurt si sana. si as inventa raspandirea mirosului de paine calda pe strada la ora la care ies copiii de la scoala, ca sa le vand chifle. mai bine decat sa dea banii pe tigari. si m-as plictisi ingrozitor si m-as plange si mai tare.
de aproape un an si jumatate nu am mai lucrat si nu mai stiu chestii istete cu care sa fac pe desteapta in cercuri mai mult sau mai putin informale. cartile pe care le citesc sunt putine, filmele pe care le vad le vede toata lumea. asa ca trebuie sa-mi imaginez ca lucrez la paine si sa accept ca nu am nimic interesant de zis. e un exercitiu care mie-mi vine greu in locuri publice si mult prea usor cand stau singura la 11 noaptea si scriu mascari in loc sa mananc, sa imi pieptan lucrarea pentru maine si sa ma duc sa ma culc.

fun club

Duminica ne-am intalnit cu un tip cu care Ovidiu face oarecum afaceri. Ii face o casa frumoasa de tot. Tipul mi-a povestit ca s-a declarat invins: si-a sunat profesorii de vanzari, s-a perpelit teribil, dar tot nu a reusit sa-l faca pe Ovidiu sa faca cum vrea el. Nu casa, de casa sunt foarte multumiti amandoi, ci e vorba de relatia dintre ei. Foarte frustrant pentru un tip care, toata viata, a fost 'top sales' in orice domeniu a incercat. M-a distrat sa-i spun ca, in aceasta frumoasa situatie particulara, ii pot oferi niste tip-uri.
De fapt nu am tips. De-aia este bine, cred.
Hai sa facem mai bine un fun club.

Sibiu plush

M-am hotarat sa nu mai scriu ce nu mi-a placut la Sibiu. Cum se intampla intotdeauna: pe masura ce trece timpul, cele rele se blocheaza, iar din frumoasa excursie raman doar cele frumoase. Asta si pentru ca, una peste alta, a fost bine si frumos si linistititor si lenes si nepasator si romantic.
Un singur lucru: nu va incredeti suta la suta in calendarul oficial postat pe site. Fiti relaxati si nu asteptati prea multa rigoare de la ceilalti.
Si voi posta si-o poza, imediat ce-mi gasesc aparatul.

Sibiu plus

Am fost la Sibiu de joi pana duminica. Ultima oara trecusem pe acolo acum doi ani si mi s-a parut foarte frumos schimbat. Daca datile trecute parea demn dar trist, acum era doar linistit, si-a gasit un echilibru care reuseste sa calmeze si un bucurestean agitat. Ovidiu mi-a parut putin dezamagit - nu a gasit efervescenta pe care o astepta de la "capitala europeana a culturii", dar imi inchipui ca pentru asta ar fi trebuit sa mergem asta vara.

Centrul este cochet, multe case si-au revenit din paragina groaznica (nu m-am intrebat ce se ascunde in spatele fatadelor si portilor restaurate, pentru ca eram in vacanta), detaliile sunt bine puse la punct (banci foarte frumoase, cosuri de gunoi fara urma de agresivitate, suporturi pentru biciclete frumos plantate). Lumini si fantani.

Multe cafenele - un pic suparator de pustii, dar sa dam vina pe vreme. Bine de tot am mancat la Kristal - paste si lasagna excelente, un vin decent si cafele bune. Si ne-a mai placut la Cafe Redal, chiar "pe centru", adica pe Balcescu - un asa loc ne lipseste in Bucuresti, sa ne bem cafelele duminica. Si sa mancam un strudel cu mere, cu inghetata.

Am vazut cateva frumoase expozitii - fotografie, arhitectura, sibiu. Si am sarit festivalul de jazz, din pricina cortului in care se intampla. Ne faceam curaj in fiecare zi, dar ne-am dovedit prea lenesi pentru a incerca. Parea a fi prea frig, prea ud, ce sa mai, ne-am dat batuti.

Suvenirurile dedicate "capitalei..." sunt ok, punctele de informare numeroase si prietenoase.

Mai am de zis la "Sibiu minus", dar asta data viitoare.

nepot

Acesta este noul meu nepot, primul, de altfel. Il cheama Petru Buzea, e baiatul Adinei si s-a nascut pe 6 septembrie. Deocamdata nu stiu daca e simpatic sau nu, fiindca l-am vazut doar o data, putin. Lucretia e racita si prin urmare familia noastra e in carantina. Pe saptamana viitoare vom incepe vizite mai sustinute.

vara

• Lucretiei ii merge bine, creste mare din ce in ce.
• Am o cana frumoasa.
• Am scapat de mobila veche din dormitor si avem mobila noua, pe cale de a fi aranjata.
• Am citit cateva carti, unele bune - imi place Ian McEwan.
• A fost placut la Tusnad cu Irina si Maria - plus cate putin doamna Nemes, Ioana et comp.
• Am schimbat din becurile rele cu becuri bune.
• Si nu prea mai stiu, ma mai gandesc.

Si cum e de prost gust sa te plangi, nu am sa insir lucrurile rele. In schimb, sa discutam ce am mai vazut pe la televizor, eu atat pot.

Dar voi incerca sa scriu o bucurie pe zi, poate functioneaza terapeutic.

nu fac cozonaci

cred ca ar trebui sa fiu in china sau alt loc chinezesc ca sa fac cozonaci. pentru ca acasa fac cozonaci adina, tatal lui ovidiu, mama,. asa ca why bother?
dar
fac friptura de miel - pentru ca e tare bun si ma pricep la fripturi et comp. acum va fi o pulpa umpluta cu masline, rozmarin si alte bunatati.

masa de pasti la mihailesti.
a doua z parintii lui ovidiu la noi.

si de aici exista 2 scenarii posibile:
stam frumos acasa si ne vedem de treaba, cu variatiunile mentionate sau
numarul 2
mergem mai devreme la mihailesti - de vineri sau sambata - si noi dormim iar copilul e stresat.

daca am fi in china nu ar fi asa de complicat.

probabil ma misc cu incetinitorul

nu se intampla nimic iesit din comun... numai ca 'obisnuitul' este sa imi fie somn in continuu si sa nu apuc sa fac toate treburile. probabil ma misc eu foarte incet - alti oameni au grija de copil si fac de mancare (asta fac si eu) si mai fac si curatenie (la noi vine o tanti o data pe saptamana). sau sunt familii fara masina de spalat, in care oamenii mai si spala de mana. nu stiu cum se poate, eu nu prididesc...

mi se pare ca fac 100 de lucruri in acelasi tmp si ca am o viteza fantastica. in momentul in care ma intalnesc cu prieteni descopar ca de fapt vorbesc mai rar, ma misc mai incet, reactionez mai lent. fata de ei. deci, decat inainte de a fi full time acasa.

ieri si alaltaieri am fost la uauim, am tinut doua prelegeri la master. mi-a prins bine, m-am lamurit ca nu imi place acolo. ca sa iti poti face treaba trebuie 'sa apelezi' la bunavointa unora si a altora, ceea ce la un moment dat devine neplacut. iar pozitia 'de forta', in care altii iti cer favoruri, presupune sa fii descurcaret, sa acumulezi dreptul de folosinta asupra unor lucruri ale scolii sau cumparate din banii munciti de tine pe proiecte si apoi sa te arati putin inaccesibil, atata cat muritorul de rand sa se simta jenat ca iti tot cere sa se uite pe internet, sa tipareasca o foaie de hartie, sa-si tina prezentarea pe un calculator si folosind proiectorul scolii. atmosfera asta de pirati nu imi place.
jobul de british council nu a iesit, nu m-au placut.
gata, nu am avut timp nici de post-ul asta.

noaptea pe iancului

l-am vazut pe cheloo in gang pe iancului, langa posta. m-am uitat lung si am trecut. si m-am bucurat ca nu am dat 'buna-seara', cum din reflex fac cand vad o fatza familiara.

si o masina pe care scria www.optimeat.ro. sursa optima de carne! plus doi baieti in trening care discutau despre "...langa vatican...". o doamna insarcinata care isi scotea sacosele din jeepul parcat langa gardul santierului. langa gardul care cade cand bate vantul.

in tramvai - am venit de la dentist cu tramvaiul - o fata povestea cuiva la telefon ca ii vine sa o omoare pe colega ei de camera. era asa de suparata incat m-am gandit ca se poate imbolnavi de la atatia nervi.

azi nu am citit nici un ziar si nu am vazut nici o stire. de-acum incepe distractia - fetita doarme, iar eu trebuie sa fac piure pentru maine. si ma uit la tv.

cand pierd stirile cateva zile sunt dezamagita atunci cand le prind din nou - toate sunt tot acolo unde le-am lasat. se misca incet si fara imaginatie.

da. maine: merg cu cristina sa vedem materiale pt rochie. ce frumos. as merge cu lucretia, dar mi-e sa nu o stresez daca o plimb prin taxiuri. mai bine sa mai creasca putin inainte de a trebui sa faca fata deodorantelor de masina si manelelor din taxiuri.

miercuri merg la iulia. joi incepe baby expo, toata societatea selecta din parc merge. si noi, poate. sunt ocupata, ce mai.

shit

am ars supa si cratita de supa. le-am aruncat pe amandoua.