vineri, februarie 15, 2008

What's in a name?

Am trecut saptamana asta cu autobuzul (parca 386?) prin Piata Arsenalului. Si, remarcand lucrul asta, m-am intristat. Din cauza numelui asta frumos suprapus peste nimicul care se afla acolo in realitate. Nu este o piata, ci probabil acolo a fost o piata. Este acum o intersectie anonima, cu blocuri urate, cu magazine urate la parter si cu Mariott, care si el este urat, sa recunoastem. Iar "Arsenalului"... Pe langa faptul ca are o rezonanta pariziana minunata, duce cu gandul la dealul Arsenalului. Un deal este un eveniment fericit intr-un oras (ca si un rau, de altfel). In Bucuresti nu mai este cazul, toata zona asta de care va vorbesc a fost rasa de pe fata pamantului. Acum e o intersectie inconjurata de blocuri sinistre. Porcarie!

Astfel de zone sunt copiii monstruosi ai boierului, cei ce apar (hidrocefali, cu doua capete etc), tanjind un pic de interactiune sociala (prietenie!), pe langa gardurile domeniului. Nu este vina lor, dar animalul din noi se sperie si refuza orice e anormal (hm, statistic frecvent). Din fericire, peste acest reflex atavic reusim sa trecem din ce in ce mai frecvent, ca indivizi si ca societate. Din nefericire, cand vine vorba de gestionarea relatiei noastre cu mediul, majoritatea covarsitoare si-a pierdut / uitat reflexele de aparare fata de dis-armonie. Pentru ca omul actioneaza asupra mediului si apoi mediul actioneaza asupra omului. Iar mediul fizic are o importanta foarte mare in alcatuirea reflexiei personale a mediului inconjurator (parca 90% din informatiile pe care le procesam sunt vizuale, nu?).

Blocurile care zac acum in Uranus si in zona nu merita indurare, ele strica vietile multor oameni care le vad zi de zi. Nu merita "infrumusetari", nu merita interventii minore de ameliorare a spatiului public (care nu exista ca atare, are doar atribute functionale). Le-as darama si as face case mici si placute pentru toti ce locuiesc acolo. O arhitecta desteapta a demonstrat mai demult ca terenul este ocupat cu aproximativ aceeasi eficienta cu blocuri de locuinte de 10 etaje sau cu LOW RISE HIGH DENSITY. Asa ca fizic se poate. Juridic si operational este foarte complicat - nu imposibil. Dar nimeni nu se va ocupa de asta vreodata - during my lifetime. Pentru ca problema care se cere rezolvata in zona tine de identitate si imagine. Lucruri care - pe buna dreptate - se afla la fundul sacului cu probleme ale orasului. In plus, cred ca nu ar trebui facut nimic acolo pana cand zona nu va cadea total, imobiliar vorbind. Pentru ca asta ar insemna ca piata si-a insusit informatia ca zona 'sucks'. In acel moment, blocurile se vor cumpara pe nimic, vor fi daramate si se va construi ceva mai frumos. Asta se va intampla in anul 2200, daca lucrurile merg in ritmul actual. Si nu e nici o picatura de sarcasm aici.

Cu toate astea, eu cred ca te poti imbolnavi daca stai intr-un loc urat. Te poti vindeca doar cu doze serioase de oras frumos, ca la Icoanei si pe Dacia, langa Cismigiu, in Cotroceni, la sosea etc.

5 comentarii :

  1. Oaie spunea...

    mie Arsenalului imi suna mai degraba londonez. dar fie.

    sunt de acord, nici o mila fata de astfel de locuri.

    lasa ca ajung eu primar. sper ca during your lifetime si during mine. si atunci sa te tii...

    promit.

    PS eu sunt pregatit, peste 8 ani vreau sa candidez, am nevoie de cineva sa ma propuna si sa ma sustina, te bagi?

  2. Miruna blogs spunea...

    Cu astfel de zone strategia castigatoare este aia in care nu omori pe nimeni, dari ii convingi sa se sinucida...
    Daca te dai primaribil... te-am trecut in agenda peste 8 ani.

  3. Anonim spunea...

    deeeeci. let me get this right...
    nu avem spatiu public, dar rezolvam inlocuind blocurile de zece etaje cu casute cochete, cu gradinuta si gardulet reglementat de pug, unmetrusapezeci cu verdeata... mi se pare ca problema este pur si simplu calitatea foarte proasta a blocurilor vechi. sincer este sumbra perspectiva de a transforma bucurestiul sau orice oras din romania intr-o suburbie dupa model american, cu casuta din carton si fiecare cu pizda masii, insirata toata treaba asta pe zeci de kilometri. fa un exercitiu simplu, ia blocul ala de zece etaje si culca-l; mai pune inca zece blocuri dinastea cap la cap, si apoi da o fuga pana unde crezi ca s-ar termina cvartalul. sau citeste farmax-ul (mvrdv). nu trebuie sa crezi tot ce scrie acolo, insa unele lucruri merita.

  4. Miruna blogs spunea...

    ma bucur ca citeste lumea mvrdv. dar trebuie sa mai citim si orase, pentru ca a rezuma discutia la modelul 1 (blocuri de calitate mai buna decat alea comuniste) sau modelul 2 (suburbii americane) e prea putin, domnii mei, prea putin.

    viziunea ta nu-mi place. ne trebuie alta.

    poate daca incercam sa vedem orasul pornind de la cuvinte / concepte cum ar fi "identitate"? dar asta ramane intre noi, pana ajunge oaie primar...

  5. Anonim spunea...

    postul era deja rezumat. comment-ul ar fi fost...nepoliticos sa fie prea dezvoltat. e cam greu sa ne punem de acord asa, mai ales daca ne refugiem in "viziunea ta nu-mi place. ne trebuie alta". da nu-i bai. poate intr-o zi o sa ne intalnim intr-o cafenea.