Roșiapeace

două știri recente, pe o problemă veche, în care am o semi-părere:
a/un documentar american (finanțat de Gabriel resources, dar independent editorial) spune că ecologiști occidentali și bogați se opun ipocrit dezvoltării proiectului Roșia Montana, care ar salva de la o viață mizeră un oraș, două orașe, etc. Autorii spun că sărăcia taie pădurile și nu marile corporații, iar mineritul acolo ar duce la eradicarea sărăciei din zonă, ceea ce va ajuta și mediul etc.
b/ vedete autohtone se întâlnesc într-un loc public să protesteze împotriva mineritului cu cianură - de fapt un eveniment de promovare a campaniei România fără cianuri. De pe site aflăm despre groaznicele lucruri pe care le provoacă utilizarea acestor procedee.

O prietenă care a vizitat Roșia Montana recent, în scopuri de dezvoltare locală (persoană cu educație și experiență în domeniu) căina soarta bieților localnici, dând un verdict neoficial în genul: singura lor șansă ca indivizi ar fi să închidă orașul și să plece. Comunitatea locală este puțin probabil să supraviețuiască (din păcate nu numai figurat vorbind) următorilor 10 ani în oricare dintre variante, adică cu sau fără proiectul Gabriel Resources.

Cred că soluția depinde de scara la care privești lucrurile. De unde stau eu, România fără cianuri este drumul de urmat, dar să nu mă aflu în pielea celor din Roșia. Și mi se pare că singura ieșire pentru o întreagă comunitate care riscă să moară astfel (mai ales de foame) trebuie calculată și suportată de statul român. Dar până cand mediul va deveni un issue pe agenda publică va mai dura un pic. Din păcate un pic prea mult pentru cei de acolo.