pentru patrick, care face jocuri

http://www.atomfilms.com/film/game_over.jsp

muzica

Copilarii diverse

Nu sunt propriu-zis greseli, nimanui nu-i pasa de fapt. Oamenii nu au rabdare pentru detalii si sunt atenti mult prea mult la propria persoana. Suntem un popor (un oras?) de oameni ce sufera de lipsa de concentrare si care nu privesc in jur. Iar 'merge si-asa' se aplica peste tot.

Este foarte interesant de observat cum se poarta oamenii cu copiii mici de tot. Cei care nu au copii sunt ori plictisiti/ distanti, ori foarte entuziasmati in genul cutu-cutu, pisi-pisi. Prima varianta mi se pare destul de fireasca: nici mie nu-mi plac copiii 'din oficiu', in general. Dar sunt copii care-mi plac, cu care ajung sa ma imprietenesc, pe care ii simpatizez sau care ma enerveaza. Insa niciodata nu reusesc sa inteleg de unde atata desconsiderare in situatia a doua: un copil, oricat de mic, este o persoana, care are nevoie de atentie si 'conversatie' la nivelul sau, dar are nevoie si de spatiu, de intimitate etc. Cine s-ar simti confortabil cu un strain mai mare de cateva ori care se repede dupa doua minute de la momentul intalnirii si te ia in brate?

Unii dintre cei care au copii sunt extrem de aroganti, convinsi ca stiu chestii imuabile despre viata si sunt induiosatori (sau al naibii de enervanti) in linistea lor totala. Nu cred ca ei si-au intrebat copiii vreodata daca se considera crescuti bine.

Cred ca, in mare parte, copiii se cresc singuri, iar parintii lor se felicita pentru sacrificiile pe care le-au facut. Parintii sunt responsabili de a-i hrani, a-i imbraca si de a le crea un mediu bun, in care sa simta in siguranta. Mai departe, daca il iubesti si esti atent la el, copilul creste ca o floare si poti doar sa speri ca iti va fi prieten cand va fi mare.

Si una dintre comicariile de la tot pasul: unii au tendinta de a silabisi cuvintele atunci cand vorbesc cu copiii mici de tot: de ce ar retine biata Lucretia BA-IA mai degraba decat BAIA, PI_SI_CA mai degraba decat PISICA. Chiar mi se pare ca cele 3 silabe, sacadate, raspicate, au foarte putin de-a face cu cuvatul spus firesc.

De recitit in cativa ani.

Roșiapeace

două știri recente, pe o problemă veche, în care am o semi-părere:
a/un documentar american (finanțat de Gabriel resources, dar independent editorial) spune că ecologiști occidentali și bogați se opun ipocrit dezvoltării proiectului Roșia Montana, care ar salva de la o viață mizeră un oraș, două orașe, etc. Autorii spun că sărăcia taie pădurile și nu marile corporații, iar mineritul acolo ar duce la eradicarea sărăciei din zonă, ceea ce va ajuta și mediul etc.
b/ vedete autohtone se întâlnesc într-un loc public să protesteze împotriva mineritului cu cianură - de fapt un eveniment de promovare a campaniei România fără cianuri. De pe site aflăm despre groaznicele lucruri pe care le provoacă utilizarea acestor procedee.

O prietenă care a vizitat Roșia Montana recent, în scopuri de dezvoltare locală (persoană cu educație și experiență în domeniu) căina soarta bieților localnici, dând un verdict neoficial în genul: singura lor șansă ca indivizi ar fi să închidă orașul și să plece. Comunitatea locală este puțin probabil să supraviețuiască (din păcate nu numai figurat vorbind) următorilor 10 ani în oricare dintre variante, adică cu sau fără proiectul Gabriel Resources.

Cred că soluția depinde de scara la care privești lucrurile. De unde stau eu, România fără cianuri este drumul de urmat, dar să nu mă aflu în pielea celor din Roșia. Și mi se pare că singura ieșire pentru o întreagă comunitate care riscă să moară astfel (mai ales de foame) trebuie calculată și suportată de statul român. Dar până cand mediul va deveni un issue pe agenda publică va mai dura un pic. Din păcate un pic prea mult pentru cei de acolo.

LUT

Primesc newsletter-urile Grupului Arhiterra. Nu au pagina de internet, sau cel puţin eu nu am găsit-o. Astfel, nu ştiu decât că au ceva treabă cu OAR - organizează evenimente împreună şi că există un SRL cu acelaşi nume.

Ultimul workshop, la care au participat o mulţime de oameni, a însemnat, după cum spun ei în raport, găsirea de soluţii ieftine şi prietenoase cu mediul. Soluţii la ce, nu spun exact, dar contextul ne face să bănuim că este vorba despre soluţii constructive.
Şi acum nedumerirea mea: dincolo de faptul că este fun să stai o săptămână or smthing cu oameni cu impresii relativ asemănătoare cu ale tale, să faci ceva muncă fizică şi să te murdăreşti până la ochi de lut, LA CE FOLOSEŞTE? Soluţiile sunt umile - deci nu vor fi adoptate de localnicii din Tibăneşti, Iaşi, care probabil sunt genul de lucrează în Italia. Soluţiile nu sunt durabile - inundaţia sau alunecarea de teren îi va lovi la fel de crunt ca până acum. Este un proiect de cercetare? - care prin urmare nu are scopuri atât de imediate cum am resupus eu mai devreme. Dar ce se caută? Şi de ce?

Sunt curioasă să aflu care este ţelul lor în viaţă.

pititza

script 1

Persoanele:
Miruna - mama
Ovidiu - tata
Lucreţia - fiica

În parc, ora 8 seara. Se întunecă, luminile nu au fost încă aprinse.
Ovidiu şi Lucreţia se îndepărtează de rondul central pe o alee. Merg ţinându-se de mână. Miruna aşteaptă lângă căruţ.
Ovidiu: Uşor, uşor, drăguţo.
Lucreţia: Aaaa, aaa, aaaa.
Lucreţia: Îîîî, îîîî.
Indică spre luminiţiele colorate de la bâlciul cel mic.
Ovidiu: Vrei să mergem spre luminile alea? Foarte bine, da, e distractiv.
Lucreţia (foarte încântată): Aaaa, aaaaa.
Ovidiu: Dar ne îndepărtăm. Nu ne întoarcem, mai bine, să o luăm şi pe mama?
Lucreţia se opreşte brusc. Se întoarce. În urmă, de la înălţimea ei, nu se mai zăreşte mama, rondul, sau căruciorul.
Lucreţia (intonaţie tip cuore): Mama! (plânge)
Mama apare de pe aleea paralelă, de pe care urmărise scena.
Miruna: draguţa mea, hai la mama.

^^^^ Happy end^^^^

Diacritice

Funcţionează diacriticele! Nici nu încercasem, dar am văzut pe un alt blog - un prieten de-al unui prieten. Trebuie să mă obişnuiesc din nou să le folosesc. Mi se pare civilizat, dacă tot scriu în limba română, să o utilizez cum trebuie, spre cea mai uşoară citire.

later edit: multe fonturi arată ciudat literele ă, î, ş, ţ, etc. asha ca nu mai scriu pe net cu diacritice...

on-line shopping

Mi-am cumparat un telefon mobil de pe internet. Foarte comod, de-acasa, in crestetul noptii. Dar am nimerit la un magazin care nu m-a lasat sa platesc cu cardul si gata, m-a sunat a doua zi sa ma intrebe ce culoare de telefon vreau, nu au venit sa mi-l aduca, ci s-a dus Ovidiu dupa el, ca dura mai putin. In rest, totul on-line...

Am cumparat mult mai bine de la Humanitas - unde functioneaza ca pe Amazon, foarte civilizat.

Complet neinteresant, dar chiar nu mai am nimic de spus.

nepot

Acesta este noul meu nepot, primul, de altfel. Il cheama Petru Buzea, e baiatul Adinei si s-a nascut pe 6 septembrie. Deocamdata nu stiu daca e simpatic sau nu, fiindca l-am vazut doar o data, putin. Lucretia e racita si prin urmare familia noastra e in carantina. Pe saptamana viitoare vom incepe vizite mai sustinute.

vara

• Lucretiei ii merge bine, creste mare din ce in ce.
• Am o cana frumoasa.
• Am scapat de mobila veche din dormitor si avem mobila noua, pe cale de a fi aranjata.
• Am citit cateva carti, unele bune - imi place Ian McEwan.
• A fost placut la Tusnad cu Irina si Maria - plus cate putin doamna Nemes, Ioana et comp.
• Am schimbat din becurile rele cu becuri bune.
• Si nu prea mai stiu, ma mai gandesc.

Si cum e de prost gust sa te plangi, nu am sa insir lucrurile rele. In schimb, sa discutam ce am mai vazut pe la televizor, eu atat pot.

Dar voi incerca sa scriu o bucurie pe zi, poate functioneaza terapeutic.