pititza

Are deja fetisoara de copil, nu mai are mutra de bebelus. Adica are trasaturi clare - ale ei, incredibil, din nimic, un omulet mic mic. Si are expresii din ce in ce mai variate. Copilul tzighinel.

Daca nu mai stau acasa cu ea - am vorbit azi cu mama despre perspectiva de a ma 'intoarce' la serviciu - nu o sa fiu ingrijorata, ci o sa imi fie dor de ea. Mica fata.

Mama pleaca o luna in iunie la Felix, la Paris - pentru atunci trebuie gasita o solutie. In rest, ea cu Dora se vor descurca zi de zi. Si noi cateodata. Cateodata si in week-enduri.

Nu imi place sa o las, oamenii nu sunt atenti, in dragalasenia lor exagerata. Dar se va descurca mitzi, va invata astfel mai usor sa ceara. Sa vedem ce iese...