exuberanta colocviala

...Asa este descris stilul autoarei de catre NY Times. Ce placut, usor, lipsit de constrangeri, apropiat. Si energic, pozitiv, reliable. Adica exact ce inteleg eu prin 'american dream'-ul pe care il poate avea oricine.

Pe ea o cheama Elisabeth Gilbert, iar cartea este "Eat, Pray, Love". Nu cred ca este o carte pe care am s-o citesc (nu stiu de ce, probabil ma enerveaza oamenii prea fericiti). Insa am vazut-o pe autoare la televizor si mi-a placut. Si am citit ca se va face film - "a star vehicle for Julia Roberts".
Cartea povesteste un an in care EG a calatorit in Italia (eat...), India (pray) si Indonezia (love), recuperandu-se dupa o perioada urata din viata sa. Si - la televizor - pare ca si-a gasit un echilibru luminos. Spune ca are trei ritualuri zilnice care o pastreaza aproape de ceea ce e cu adevarat important:
1. primul lucru dimineata scrie pe hartie ceea ce 'realy, realy, realy' vrea. Pe termen scurt sau lung. Usor - usor isi defineste obiectivele importante, in acest fel.
2. "refine your mantra". Ea spune ca fiecare, chiar daca nu constientizeaza, isi repeta de n ori lucruri care il determina. Iar daca iti spui ca esti urat sau prost, asa vei ajunge sa fii.
3. seara, scrie in 'jurnalul fericit'. Adica noteaza in fiecare zi un moment din ziua respectiva in care a fost fericita.

Si eu: 1. nu stiu; 2. hm, might work; 3. am incercat mai de mult, dar nu-mi iese. Probabil ca la un moment dat trebuie sa cauti sau sa provoci momentele fericite. Ceea ce nu e rau, in definitiv. Probabil ca vei trai mai bine.

De cand am inceput sa scriu ma gandesc la cuvantul 'sfertodoct' si nu reusesc sa-l transform in substantiv: 'sfertodoctism'? 'sfertodoctie'? E, oricum, pe-acolo ma invart. Da-i cald si bine...