despre nimic important

Lucretia a vazut intr-o carte un desen cu planeta Saturn si s-a bucurat spunand ca este un OU. Ei ii place foarte mult sa manance oua, primeste de doua ori pe saptamana, la micul dejun.
E bine ca mananaca de toate. Cel mai mult ii place budinca (de diverse: gris, fusili, cozonac), iaurtul, laptele, mere, pere, portocale. Legume si carnita nu cere niciodata, insa le infuleca in doi timpi la masa de pranz.
La primavara am sa incep sa-i fac salate din rosii, ardei, salata, spanac etc. Probabil daca le-am creste noi am fi linistiti, senini si mult mai sanatosi. It will never happen.

Am vazut aseara o emisiune despre o ferma ecologica si traditionala din Toscana. Este unul dintre lucrurile pe care imi imaginez ca le-am putea face si noi (adica familia mea) daca am vrea. Dar stiu ca un lucru ca asta n-o sa vrem niciodata. Desi ar fi frumos sa facem branza de capra, sa crestem lanuri intregi de ierburi aromate, sa facem carnati si sunci. Dar imi amintesc din nou ca la tara eu nu pot intra in grajd din cauza mirosului, desi este un grajd pe care unchiul meu il tine foarte curat. Caprele miros urat... Aveam in scoala generala o colega care isi dorea sa aiba o oaie, pe care sa o tina in camera ei si pe care sa o spele cu sampon ca sa miroasa frumos.