Big Dig

Big Dig este porecla celui mai scump proiect de infrastructura rutiera din Statele Unite. Este un santier ce a durat 10 ani, in inima Bostonului. Problema era traficul congestionat (va suna familiar?). Solutia a fost inlocuirea unei autostrazi suspendate de 6 benzi cu un tunel de 8-10 benzi. Pe spatiul ramas la suprafata s-au construit nenumarate parcuri, piatete si "moderate development".
Gasiti povestea lui Big Dig pe site-ul orasului Boston si pe site-ul dedicat. Despre problemele (multe) pe care le-au avut in timpul constructiei puteti citi mai mult pe Wikipedia.

Si mergand astazi pe Stefan cel Mare ma intrebam daca nu se poate face, pe modelul support group-urilor pe care americanii le folosesc pentru orice, un loc pe internet unde oamenii din Boston, care-au trecut prin multe cu traficul in 10 ani de santier, sa-i consilieze pe bucurestenii deznadajduiti din motive de santiere si trafic. GAndindu-ma mai bine, mi-am raspuns singura: nu se poate. Pentru ca la noi nu exista un frumos scop final spre care sa privim cu speranta, strangand din dinti azi. Pentru ca la noi nu exista un plan, lucrarile 'lovindu-ne' pe neasteptate si parand (?) ca vor tine pentru totdeauna. Pentru ca la noi nimeni nu se sinchiseste sa ne explice care este mult fluturatul (pentru urechile "prosti, dar multi"-lor) "masterplan Jica" (pe care, btw, l-am vazut si nu-l pot invinui pentru haosul de la ora asta).
Videanu s-a mutat cu gratie (mai demult, e-adevarat) in categoria oamenilor carora le-as stalci mutra din oficiu, inainte de "Buna ziua".